Nu vreau ca România să joace un rol cheie în noua Politică Agrară Comună!

Vorba ceea, nu suntem noi prea mari la stat dar la sfat suntem mega! Sfatul acesta european a început cu o Plenară (aproape că uitasem cuvântul). Mi-a plăcut mult tema abordată: „Viitorul Europei şi reducerea decalajelor prin transformare digitală”. Vă las să traduceţi cum vreţi această măreaţă însiruire de platitudini. Apoi a continuat cu nu mai puţin de 10 dezbateri pe diverse teme.

Nu am participat decât la dezbaterea (de ce i-a zis dezbatere şi nu altceva, încă nu m-am dumirit) nomber two „România – rol cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”. La un moment dat, unul dintre cei 4 muşchetari ai rolului cheie dar şi al viitorului PAC, cred că fostul ministru al Agriculturii, Mihail Dumitru, al cărui nume a circulat şi ca posibil premier al fostului guvern tehnoeuropean (aici i-a luat faţa comisarul Dacian al lui Cioloş, „artizanatul” actualei PAC de largă respiraţie înjurătoare) a pomenit de momentul în care, vezi Doamne, vom păşi pe tronul Europei prin 2019.

Off, sper că nu va sucomba UE până atunci ca să reuşim noi minunea! Discuţiile au fost paşnice. Multe argouri din CE pe care noi, ăştia, mai ţugulani, nu le vom pricepe nici dacă le traduce cineva. Poate de aceea nu a fost nici un fermier invitat la blagoslovirea rolului cheie în viitorul viitoarei PAC.

De parcă politica agricolă o facem pentru mass media, cea devreme prezentă la toate adormitele dezbateri cu zeci de redactori plini de ţărâna hotelurilor bucureştene sau mai ştiu eu de pe unde.

Poate secretarul de stat Alexandru Potor a dezbătut câteva ghionturi amicalo-profesionale cu Daniela Giurcă, acum doar cercetător la un institut cu titlu mai lung decât cea mai lungă autostradă românească. Dar, după un pic de apologie a evenimentului, trebuie să vă spun şi de ce naiba eu sunt împotriva unui rol cheie jucat de România în viitoarea PAC.

Şi e vorba de un nu hotârât. Ca la vestitele demonstraţii împotriva înarmărilor nucleare de pe vremea „tăticului meu”, Nicolae Ceauşescu. Veţi spune repede de ce nu?! Chiar o să săriţi ca fripţi la auzul unei asemenea blasfemii europene. Sau, unii care mă cunosc ca un blând european convins, vor spune „băi, Calotescu ăsta a băut apă minerală cu bule, că prea a luat-o razna cu opiniile contrare”.

Iar o să fiu acuzat că sunt pe contrasens, dar ce să-i faci, atâta mă duce dovleacul. Adevărul e că m-am cam săturat de PAC-ul lui Cioloş şi de cele 84 de măsuri pe care, într-o frenezie demnă de străpuns un alt munte sau de săpat un canal spre Marea Caspică, noi le-am îmbrăţişat ca pe sfintele moaşte. Să nu carele cumva să ne scape vreun colac european. Spun NU şi pentru că toate simplificările făcute de noi au adus de fiecare dată mai multe probleme decât rezolvări.

Mai spun NU şi cu toată vlaga rămasă după 27 de ani de lălăieli şi mimări naţionale. Oricine ar avea un oarece rol în noua PAC, că o fi un rol cheie sau de tirbuşon, va face mai multe pentru România decât orice alt român bine intenţionat. Că aşa suntem noi. Să nu care cumva să ne bănuie că ţinem cu noi că e ceva condamnabil, aşa că o să facem totul de parcă România nici nu ar fi pe listă. Ca să fim aplaudaţi de cât de oneşti suntem noi, de ne tăiem singuri creanga de sub picioare şi mai fredonăm şi imnul Europei.

Apoi vom spune că nu ne-au lăsat ăia răi să facem un colăcel şi pentru salvarea noastră. Dar, ce să vezi, noi, românaşii, suntem cei mai mari duşmani ai României! Poate de aceea eu nu aş vrea ca România să aibă un rol cheie în noua Politică Agricolă Comună!

Finalul evenimentului EUROSFAT 2017 va fi încununat de o proiecţie a documentarului „Putin Forever?”. Nu am mai stat să văd cum regizorul Kirill Nenashev va încerca să ne explice ce şi cum cu Putin, când tocmai azi noapte presa noastră saluta idioată intrarea berbecilor români (plecaţi spre sfântul iatagan, cu tot cu amărâtul de cargou care îi purta în pântece spre Orientul Apropiat) într-o biată epavă rusească cu 86 de militari la bord.

La mişto, iată se reconfirmă oficial, nu ne prea întrece nimeni. Aşa că propun să subvenţionăm miştocărelile europenilor ca să nu rămână prea în urmă. Că, poate, britanicii de aceea au luat-o la sănătoasa din UE. De frică că le moare vestitul lor umor în faţa miştoului de tip carpatin!