NOU Ordin ANSVSA! Ovinele/caprinele tunse cel puțin o dată pe an! Reguli și interdicții pentru oieri!

"Animalele trebuie îngrijite de personal suficient care are cunoştinţe teoretice şi  practice corespunzătoare referitoare la ovine şi caprine, inclusiv la sistemul de creştere utilizat.

Personalul trebuie să poată recunoaşte dacă animalele sunt sănătoase sau nu, să identifice schimbările comportamentale ale acestora, precum şi dacă mediul este adecvat  pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor.

Personalul trebuie să fie competent în toate domeniile legate de creşterea ovinelor şi caprinelor, inclusiv în manipularea, mulgerea şi tehnicile de tundere ale acestora,  operaţiunile trebuind realizate cu evitarea oricărui stres sau suferinţă a animalelor.

Efectivul de animale trebuie inspectat cu atenţie cel puţin o dată pe zi, cu excepţia cazului în care animalele sunt ţinute afară, în condiţii de siguranţă, la climă blandă, când frecvenţa  inspecţiei poate fi redusă, dar nu mai rar de o dată pe săptămână.

Inspecţiile trebuie să fie mai frecvente atunci când bunăstarea animalelor ar putea fi periclitată, în special atunci când oile au miei sau caprele iezi, când există un risc  substanţial de atac al prădătorilor, precum şi în cazul în care managementul sau alte condiţii se  schimbă semnificativ.

Dacă animalele nu sunt în stare bună de sănătate şi/sau prezintă semne evidente de  schimbări comportamentale, persoana responsabilă pentru acestea trebuie să ia măsuri de îngrijire corespunzătoare, fără întârziere, inclusiv izolarea acestora în spaţii adecvate, cu aşternut uscat şi  confortabil, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să solicite prezenţa  medicului veterinar cât mai curând posibil.

Personalul cu responsabilităţi pentru îngrijirea animalelor trebuie să acorde o atenţie deosebită stării membrelor ovinelor şi caprinelor şi să includă masuri preventive, precum scurtarea ongloanelor, după caz; pentru băile picioarelor, se utilizează numai preparate neiritante, în diluţii corecte.

Atunci când se intenţionează amplasarea adăposturilor pentru ovine sau caprine, trebuie luat în calcul riscul influenţei factorilor externi de mediu, cum ar fi zgomotul, lumina, vibraţiile, condiţiile atmosferice şi poluarea, riscurile de incendiu şi de inundaţii.

Densitatea animalelor adăpostite în grupuri trebuie calculată în raport cu sistemul de creştere, vârsta, sexul, greutatea în viu şi nevoile comportamentale ale efectivului, ţinând cont de prezenţa sau absenţa coarnelor şi de mărimea grupului.

Proiectarea, construcţia şi întreţinerea clădirilor şi echipamentelor pentru ovine sau caprine trebuie realizată astfel încât să se asigure condiţii corespunzătoare de igienă, să poată fi uşor de curăţat şi dezinfectat, să nu aibă margini ascuţite sau proeminente care să producă leziuni traumatice
animalelor, să respecte condiţiile de securitate necesare pentru prevenirea şi protecţia împotriva incendiilor, să permită eliberarea şi evacuarea rapidă a animalelor, în caz de urgenţă şi să permită o inspecţie amănunţită facilă a tuturor animalelor.

Gardurile trebuie construite şi întreţinute în mod corespunzător, pentru a se evita riscul de rănire a animalelor, fiind interzisă utilizarea sârmei ghimpate.

În cazul în care se foloseşte un tip de sârmă sau plasă, şi în special pentru ovinele şi caprinele cu coarne, aceasta trebuie să fie inspectată frecvent şi menţinută întinsă, pentru a se reduce cât mai mult posibil rănirea animalelor.

Pentru terenurile pentru miei sau iezi, utilizarea gardurilor cu ochiuri de plasă trebuie evitată, recomandându-se instalarea de garduri mobile sau fixe deschise. 

Gardurile electrice trebuie proiectate şi întreţinute astfel încât contactul cu acestea să nu provoace mai mult de un disconfort de moment.

Gardurile cu plasă electrificate nu trebuie utilizate pentru ovinele şi caprinele cu coarne, în cazul în care acestea ar putea prezenta un risc pentru animale.

Pereţii despărţitori ai boxelor pentru caprine trebuie să aibă înălţimea de minim 1,30 metri,pentru a se preveni evadarea animalelor, având în vedere comportamentul specific acestora de a sări.

În situaţia în care caprinele sunt adăpostite în boxe individuale, acestea vor fi prevăzute cu pereţi despărţitori prin care să se poată vedea.

În situaţia în care caprinele sunt ţinute în adăposturi prevăzute cu padocuri pentru mişcare, acestea trebuie să aibă dimensiunea de 3-4 ori mai mare decât suprafaţa adăpostului.Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.

Pentru a se evita îngheţarea, conductele de apă trebuie să fie izolate şi verificate în timpul sezonului rece, pentru a se asigura că apa este disponibilă; atunci când temperaturile sunt foarte scăzute, această verificare trebuie realizată în timpul inspecţiilor zilnice.

Adăpătorile trebuie să fie golite şi curăţate în mod regulat, în special în sezonul călduros.

Adăpătorile nu trebuie amplasate în apropierea zonelor de hrănire sau de odihnă, pentru a se preveni eventualele pierderi de apă care ar putea uda furajul şi aşternutul.

Înălţimea adăpătorilor trebuie să fie adecvată mărimii fiecărei categorii de animale permise a fi cazate în adăpostul respectiv:
Oi - 0,50 m
Miei < 30 kg - 0.30 m
Miei > 30 Kg - 0,40 m

Toate ovinele şi caprinele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată, de calitate corespunzătoare, care să corespundă nevoilor fiziologice; în acest sens, trebuie să fie monitorizată calitatea apei din fântâni, râuri, pâraie şi baraje.

Ovinele şi caprinele trebuie să aibă acces la o raţie alimentară adecvată, nutritivă, echilibrată, adaptată şi conformă nevoilor fiziologice, furnizată zilnic, în condiţii igienice, inclusiv la suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar.

Pentru oile hrănite cu furaje concentrate, la care hrana se administrează concomitent întregului efectiv, se va asigura un front de furajare de 30 cm pentru fiecare animal, pentru a se evita competiţia şi agresiunea între animale.

Începând cu a 10 – a zi de viaţă, trebuie administrat fân de bună calitate, în cantitatea minimă necesară pentru întreţinerea organismului.

În adăposturile pentru animale trebuie să fie asigurate condiţii astfel încât temperatura ambiantă, viteza aerului, umiditatea relativă, nivelul de gaze toxice şi praf să nu afecteze în mod negativ sănătatea şi bunăstarea animalelor.

Facilităţile de depozitare a gunoiului de grajd în interiorul sau în afara unităţii trebuie proiectate, menţinute şi administrate pentru a se preveni expunerea animalelor la gaze în concentraţii dăunătoare pentru sănătatea lor.

Animalele nu trebuie să fie expuse inutil la zgomote constante sau bruşte, astfel că ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să provoace cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăposturilor, cât şi indirect, prin structura adăposturilor în sine.

Animalele nu trebuie ţinute în permanenţă în lumină puternică sau în întuneric total.

Nivelul de iluminare naturală sau artificială trebuie să fie suficient pentru a permite exprimarea unui comportament normal iar sursele de lumină artificială trebuie montate astfel încât să nu provoace disconfort animalelor.

Circuitele şi echipamentele electrice trebuie să fie întreţinute astfel încât să se evite riscul electrocutării animalelor.

Toate echipamentele automate sau mecanice din adăposturi care influenţează sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi, astfel încât să fie identificată şi remediată imediat orice defecţiune care ar putea pune în pericol sănătatea sau bunăstarea animalelor, cu luarea de măsuri corespunzătoare pentru protecţia acestora până la remedierea deficienţei.

Clădirile trebuie să aibă ventilaţie mecanizată sau naturală adecvată pentru a furniza aer proaspăt, care trebuie să circule deasupra capului animalelor, şi pentru a menţine temperatura efectivă a mediului în zona de confort a animalelor.

Temperatura din adăpost trebuie menţinută în limitele zonei termo-neutre, astfel încât să scadă riscul îmbolnăvirilor:

Oi temperatura minimă 6ºC; temperatura maximă 26 ºC
Miei temperatura minimă 14ºC; temperatura maximă 21 ºC

Pardoseala trebuie să fie antiderapantă, curată şi bine drenată, adaptată speciilor şi categoriilor de animale.

În boxe trebuie să fie asigurat aşternut de paie, în cantitate de aproximativ 0,5 kg/cap de oaie, respectiv 0,20 – 0,25 kg/cap de miel.

Pentru ovinele şi caprinele adăpostite, spaţiul standard pentru fiecare animal, suprafaţa totală disponibilă pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, talie şi alte caracteristici biologice ale ovinelor şi caprinelor, după cum urmează:

În cazul în care ovinele şi caprinele sunt ţinute în aer liber, în zone fără refugiu natural sau umbră, trebuie să existe o altă formă de protecţie împotriva intemperiilor.

Păşunile trebuie să fie selectate şi administrate astfel încât să se asigure că animalele nu sunt supuse riscurilor fizice, chimice sau de altă natură.

În cazul în care există un risc de atac al prădătorilor, trebuie luate măsuri pentru a se minimiza riscul, în conformitate cu legislaţia internă şi cu alte instrumente juridice pentru protecţia animalelor sau pentru conservarea speciilor sălbatice ameninţate.

Toate echipamentele, inclusiv dispozitivele automate, echipamentele de muls, ventilatoarele, sistemele de încălzire şi unităţile de iluminare trebuie păstrate curate, inspectate zilnic şi menţinute în stare bună de funcţionare.

Stingătoarele de incendiu şi sistemele de alarmă trebuie verificate şi testate în mod regulat.

Personalul cu atribuţii de îngrijire a animalelor trebuie să se asigure de aplicarea unor măsuri prompte pentru a se preveni suferinţa, ori de câte ori apar defecţiuni electrice sau mecanice.

Oile gestante trebuie ţinute în grupuri de mai puţin de 50 capete, pentru o mai bună identificare şi îngrijire pe perioada fătărilor.

Ovinele şi caprinele trebuie să fie de preferinţă conduse, putând fi mânate cu condiţia ca acest lucru să fie realizat cu grijă, exploatându-se instinctul de turmă; câinii utilizaţi la stână trebuie dresaţi corespunzător, astfel încât să nu rănească ovinele.

Trebuie evitate activităţile care pot speria, răni sau provoca agitaţie animalelor.

Caprele nu trebuie să fie ridicate de cap, coarne, picioare, coadă sau blană.

Diversele instrumente, precum beţele, se utilizează numai în scopul ghidării animalelor şi fără a se provoca durere sau suferinţă inutilă animalelor.

În cazul în care animalele sunt bolnave sau rănite într-o asemenea măsură încât transportul le-ar provoca suferinţe suplimentare considerabile, acestea trebuie să fie tratate sau ucise pe loc; în cazul în care trebuie ucise pe loc, aceasta trebuie realizată în mod uman şi fără întârziere şi, acolo unde este posibil, de către o persoană cu experienţă în aplicarea metodelor de ucidere, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Dupa fătare, oile şi caprele mamă vor fi ţinute cel puţin 24 de ore împreună cu mieii şi iezii lor, pentru consolidarea legăturii materne; acest lucru nu se aplică în cazul în care se impune separarea din considerente de ordin medical.

Mieii şi iezii nou-născuţi trebuie să primească în primele 4 ore de la fătare o cantitate adecvată de colostru, de la mamă sau din surse alternative, administrat la temperatura corpului.

În situaţia administrării de colostru provenit din altă fermă, acesta trebuie supus unui tratament termic adecvat, prin incălzire la 56°C .

În situaţia hrănirii artificiale a mieilor şi iezilor, se administrează lapte sau un substituent, de 4 ori pe zi, în primele două săptămâni, urmând ca în săptămânile 3-4 să fie redus, pentru obişnuirea cu hrană solidă.

În cazul în care ovinele si caprinele trebuie să fie marcate, acest lucru se realizează fără a le provoca durere, prin aplicarea unei crotalii auriculare sau prin implantarea de dispozitive electronice.

Sunt interzise procedurile care au ca rezultat pierderea unui volum important de ţesut sau modificarea structurii osoase, sau care generează durere sau suferinţă, şi în special:

a) amputarea penisului sau alte operaţii ale penisului;
b) sterilizarea;
c) pilirea sau tăierea dinţilor.

Sunt exceptate:
a) procedurile efectuate exclusiv în scopuri sanitar-veterinare pentru a calma sau pentru a se preveni orice durere şi suferinţă;
b) următoarele proceduri care pot fi efectuate în condiţiile prevăzute în continuare:
(i) codotomia prin metode chirurgicale sau cu un cleşte hemostatic, coada trebuind lăsată suficient de lungă pentru a acoperi anusul la masculi, respectiv anusul şi vulva la femele;
(ii) castrarea prin metode chirurgicale sau cu cleşte hemostatic;
(iii) vasectomia.

Ovinele şi caprinele trebuie tunse cel puţin o dată pe an.

Operaţiunile de tuns se planifică ţinând cont de condiţiile climatice, asigurându-se şi  condiţii de adăpostire corespunzătoare.

În cursul operaţiunii de tuns, se respectă tehnicile de manipulare a animalelor, se utilizează instrumente curate şi dezinfectate, se evită rănirile, iar în cazul producerii acestora, se vor trata corespunzător.

Datorită anatomiei scheletului craniului iedului, ecornarea reprezintă o procedură dificilă, chiar dacă este efectuată sub anestezie; în cazul în care ecornarea urmează să fie efectuată, aceasta trebuie să se realizeze atunci cănd mugurele de corn este suficient de dezvoltat, în vederea unei operaţiuni eficiente," precizează noul Ordin ANSVSA publicat în dezbatere pe site-ul oficial al instituției.