Ordin ANSVSA! Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește, printr-un Ordin, reguli și interdicții la creșterea bovinelor. Este o listă lungă de reguli pe care trebuie să le respecte crescătorii de bovine, de la construirea grajdurilor, pășuni, hrănirea, crotalierea animalelor.
"Animalele trebuie îngrijite de personal suficient care are cunoştiinţe teoretice şi practice corespunzătoare referitoare la bovine, inclusiv la sistemul de creştere utilizat.
Personalul trebuie să poată recunoaşte dacă animalele sunt sănătoase sau nu, schimbările comportamentale ale acestora, precum şi dacă mediul este adecvat pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor.
Toate animalele trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi, cu excepţia celor legate, care trebuie să fie inspectate cel puţin de două ori pe zi.
Atunci când se intenţionează amplasarea adăposturilor pentru bovine, trebuie luat în calcul riscul influenţei factorilor externi de mediu, cum ar fi zgomotul, vibraţiile şi poluarea atmosferică.
Densitatea bovinelor adăpostite în grupuri trebuie calculată în raport cu sistemul de creştere, vârsta, sexul, greutatea în viu şi nevoile comportamentale ale efectivului, ţinând cont de prezenţa sau absenţa coarnelor şi de mărimea grupului, precum şi de faptul că lipsa spaţiului sau aglomerarea efectivelor pot conduce la creşterea agresivităţii, tulburări de comportament sau probleme de altă natură.
Proiectarea, construcţia şi întreţinerea clădirilor şi echipamentelor pentru bovine trebuie realizate astfel încât să se asigure condiţii corespunzătoare de igienă, să poată fi uşor de curăţat şi dezinfectat, să nu existe margini ascuţite sau proeminente care să producă leziuni traumatice animalelor, să respecte condiţiile de securitate necesare pentru prevenirea şi protecţia împotriva incendiilor şi să permită o inspecţie amănunţită facilă a tuturor animalelor.
Culoarele de trecere şi uşile trebuie să fie suficient de largi pentru a permite libera circulaţie, fără a exista riscul de accidentare.
Bovinelor crescute în sistem legat trebuie să li se asigure în orice moment libertate de mişcare, astfel încât să se poată întinde, odihni, dormi, hrăni şi adăpa cu uşurinţă.
Pentru a se evita disconfortul, stresul sau leziunile traumatice la animale, pardoseala trebuie să fie antiderapantă, curată şi bine drenată, adaptată speciei şi categoriilor de bovine.
Pentru toate tipurile de exploataţii de bovine, trebuie să existe spaţii adecvate pentru viţei.
Sistemele computerizate de hrănire automată trebuie să furnizeze date referitoare la cantitatea de alimente consumate de bovine.
Temperatura trebuie menţinută în clădiri în limitele zonei termo-neutre, depinzând de tipul pavimentului, de proprietăţile sale de izolare, de viteza, temperatura şi umiditatea aerului, de radiaţia şi izolaţia clădirii.
Este necesară izolarea clădirilor pentru a menţine spaţiile de adăpostire a animalelor libere de îngheţ, mai ales în adăposturile cu pardoseala sub formă de grătar.
Clădirile trebuie să aibă ventilaţie mecanizată sau naturală adecvată prin care să se furnizeze aer proaspăt, care să circule deasupra capului animalelor, şi care să permită menţinerea temperaturii efective a mediului în zona de confort a animalelor.
Pentru a menţine temperatura interioară peste valoarea minimă indicată, trebuie aplicată o încălzire suplimentară dacă este necesar, în special pentru animalele tinere.
Trebuie ţinut cont de faptul că, în sezonul rece, temperatura este resimţită de animale ca fiind mai scăzută atunci când umiditatea aerului este crescută.
Dacă temperatura este mai mare decât maximul indicat, trebuie luate măsuri suplimentare, precum: o suprafaţă mai mare de pardoseală, ventilatoare suplimentare şi, când este necesar, pulverizare cu apă.
În clădiri, temperaturile trebuie să respecte următoarele valori, în vederea reducerii riscurilor pentru sănătatea animalelor:
Viţei înainte de înţărcare - temperatura minimă + 5ºC, temperatura maximă + 25 ºC
Taurine ≤ 400 kg - temperatura minimă 5ºC, temperatura maximă + 25 ºC
Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie redus la minimum riscul de contaminare a hranei şi apei, precum şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.
Bovinele trebuie să aibă acces la o raţie alimentară echilibrată din punct de vedere calitativ şi cantitativ, adaptată şi corespunzătoare nevoilor fiziologice, conţinutul în energie, proteine, minerale şi vitamine al raţiei alimentare fiind un factor esenţial pentru creştere, indicele de conversie alimentară, calitatea laptelui, eficacitatea reproducţiei şi calitatea carcasei.
Toate bovinele trebuie să aibă acces liber la o sursă de apă potabilă proaspătă de calitate adecvată, livrată ad libitum, care să corespundă nevoilor fiziologice.
Dispozitivele de adăpare trebuie proiectate şi poziţionate într-o manieră adecvată speciei, vârstei şi taliei animalelor.
Pentru a se asigura accesul simultan la apă al tuturor animalelor, sunt necesare două adăpători pe boxă.
Peste adăpătoare, trebuie păstrat un spaţiu liber de 60 cm.
Viţeii tineri nu trebuie să fie adăpaţi cu apă rece, în special în timpul iernii, deoarece aceasta poate provoca diaree, ci cu apă sau electroliţi la temperatura de aproximativ 30° C.
În adăposturile pentru bovine trebuie să fie asigurate condiţii astfel încât temperatura ambiantă, viteza aerului, umiditatea relativă, nivelul de gaze toxice şi praf să nu afecteze în mod negativ sănătatea şi bunăstarea animalelor.
Facilităţile de depozitare a gunoiului de grajd în interiorul sau în afara unităţii trebuie proiectate, întreţinute şi administrate pentru a se preveni expunerea animalelor la gaze, în concentraţii dăunătoare pentru sănătatea acestora.
Animalele nu trebuie să fie expuse inutil la zgomote constante sau bruşte, astfel că ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să provoace cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăposturilor,cât şi indirect, prin structura adăposturilor în sine.
Animalele nu trebuie ţinute în permanenţă în lumină puternică sau în întuneric total.
Nivelul de iluminare naturală sau artificială trebuie să fie suficient pentru a permite exprimarea unui comportament normal iar sursele de lumină artificială trebuie montate astfel încât să nu provoace disconfort animalelor.
Circuitele şi echipamentele electrice trebuie să fie întreţinute astfel încât să se evite riscul electrocutării animalelor.
În cazul în care bovinele sunt ţinute în aer liber, în zone fără refugiu natural sau umbră, trebuie să se asigure o alta formă de protecţie împotriva intemperiilor.
Păşunile trebuie să fie selectate şi administrate astfel încât să se asigure că animalele nu sunt supuse riscurilor fizice, chimice sau de altă natură.
Sunt interzise următoarele proceduri, care duc la pierderea unei cantităţi semnificative de ţesut sau la modificarea structurii osoase a bovinelor:
a) modificarea sau mutilarea limbii;
b) ecornarea, prin alte mijloace decât îndepărtarea chirurgicală a coarnelor;
c) codotomia;
d) castrarea taurilor şi a viţeilor, prin alte metode decât îndepărtarea chirurgicala a testiculelor.
Sunt exceptate de la interdicţii:
a) procedurile efectuate în scopuri terapeutice;
b) procedurile care pot fi efectuate numai în interesul animalelor sau atunci când este necesar pentru protecţia persoanelor, respectiv castrarea şi vasectomia, aplicarea de inele nazale la tauri,distrugerea sau îndepărtarea zonei producătoare de corn la animalele mai mici de patru săptămâni prin
cauterizare chimică sau cauterizare termică, cu condiţia ca aceasta să se efectueze cu un instrument care produce suficientă căldură, timp de cel puţin zece secunde.
Procedurile prin care animalele pot suferi sau riscă să sufere dureri considerabile se efectuează sub anestezie locală sau generală, de către un medic veterinar sau de către orice altă persoană calificată, în conformitate cu legislaţia in vigoare.
Procedurile care nu necesită anestezie se efectuează astfel încât să se evite durerea inutilă sau prelungită, precum şi stresul.
Marcarea bovinelor pentru identificare trebuie să se facă cu grijă de către operatori care deţin competenţa necesară, astfel încât să se evite durerea inutilă sau suferinţa animalelor, atât în momentul marcării, cât şi ulterior.
Ţarcurile pentru tauri trebuie poziţionate astfel încât să permită vederea altor animale, iar grupurile de animale trebuie să fie omogene, pentru a se preveni eventualele lupte.
Pentru taurii cu greutatea mai mare de 1000 kg, zona de odihnă nu trebuie să fie mai mică de 1 m pătrat pentru fiecare 60 kg greutate vie.
Pentru taurii de aproximativ 600 kg, adăpostiţi în grup, spaţiul minim nu trebuie să fie mai mic de 3 m pătrați/animal.
În stabulaţie liberă, numărul de animale adăpostite nu trebuie să depăşească numărul de locuri de odihnă disponibile şi nici numărul de spaţii pentru hrănirea animalelor.
Spaţiul alocat bovinelor destinate producţiei de lapte cazate în adăposturi, care au acces la spaţii exterioare.
Se interzice legarea permanentă a cozii.
Fătările trebuie să se desfăşoare în spaţii special amenajate, unde animalele sunt atent monitorizate de către personal calificat şi competent.
Se interzice legarea viţeilor, aceştia putând fi contenţionaţi numai pentru o perioadă de timp care este necesară pentru examinare sau pentru hrănirea.
Se interzice aplicarea botniţelor.
În cazul în care viţeii sunt ţinuţi în boxe individuale, acestea trebuie să fie construite şi amplasate astfel încât să permită vederea viţeilor între ei sau vederea altor animale.
În cazul în care viţeii sunt ţinuţi în grupuri, trebuie asigurată o zonă de odihnă spaţioasă pentru ca viţeii să se poată întinde simultan fără impedimente şi să permită fiecărui viţel să se întoarcă, să se odihnească, să se ridice, să se cureţe fără dificultate şi să se menţină curat.
Atât pentru viţeii până la vârsta de două săptămâni, cât şi pentru viţeii mai mari, zona de odihnă trebuie să fie acoperită cu aşternut corespunzător suficient, curat şi uscat.
Adăposturile trebuie bine iluminate, de preferinţă prin lumină naturală, timp de cel puţin 8 ore pe zi.
După naştere, viţelul nou-născut trebuie să primească suficient colostru cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 6 ore. iar atunci când se utilizează colostru de la o altă fermă, acesta trebuie supus unui tratament adecvat, precum încălzirea timp de o oră la 56 ° C, ţinând cont de faptul
că nu trebuie supraîncălzit, deoarece se distrug anticorpii.
Viţeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la o raţie placută la gust, uşor digerabilă şi hrănitoare, care să includă furaje grosiere corespunzătoare vârstei, greutăţii şi nevoilor lor biologice, pentru menţinerea unei stări bune de sănătate şi pentru permiterea exprimării unui comportament normal şi dezvoltării normale a rumenului şi care să conţină o cantitate suficientă de fier.
Viţeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la apă în cantităţi suficiente şi de o calitate adecvată în orice moment sau cel puţin să fie în măsură să-si satisfacă cerinţele hidrice prin ingestia altor substanţe fluide.
În primele patru săptămâni de viaţă, toţi viţeii trebuie să primească alimente lichide cel puţin de două ori pe zi", stipulează Ordinul ANSVSA, publicat în dezbatere pe site-ul oficial al instituției.