Normele de condiționalitate sunt obligatorii anul acesta pentru exploatațiile agricole, vegetal și zootehnie, care solicită subvențiile APIA, aferente acestui an. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a publicat pe site-ul oficial normele de condiționalitate.
"În anul 2023, fermierii pot beneficia de sprijin financiar finanțat din Fondul european de garantare agricolă și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală dacă respectă normele privind condiţionalitatea, care cuprind:
a) Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) şi
b) Standardele privind bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC), grupate pe următoarele domenii:
● clima și mediul, inclusiv apa, solul și biodiversitatea ecosistemelor;
● sănătatea publică și sănătatea plantelor;
● bunăstarea animalelor.
Fermierii și alți beneficiari care primesc plăți directe sau plăți anuale prin intervenții sub formă de plăți directe și intervenții pentru dezvoltare rurală, finanțate din fonduri europene trebuie să respecte normele privind condiționalitatea pe întreaga exploatație agricolă (inclusiv pe cele neeligibile şi pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producţiei) și pe tot parcursul anului de cerere.
În Anexa III la Regulamentul (UE) 2021/2115 și în secţiunea 3.10 din Planul strategic PAC 2023-2027, sunt definite normele privind condiţionalitatea ce trebuie respectate de către fermieri începând cu 1 ianuarie 2023, încadrate pe următoarele domenii:
Domeniul: Clima și mediul
Aspectul: Schimbările climatice (atenuare și adaptare) GAEC 1 – Menținerea pajiștilor permanente pe baza unui raport proporțional între pajiștile permanente și suprafața agricolă la nivel național în comparație cu anul de referință 2018.
Reducerea maximă este de 5% în comparație cu anul de referință.
Obiectivul principal al acestui standard îl reprezintă clauza generală de salvgardare împotriva conversiei către alte utilizări agricole, pentru menținerea stocurilor de carbon.
GAEC 2 – Protejarea zonelor umede și a turbăriilor.
Obiectivul principal al acestui standard este protejarea solurilor bogate în carbon.
Cerințele acestui standard GAEC se aplică fermierilor care utilizează terenuri cu destinație agricolă şi care desfăşoară activităţi agricole în zonele umede și turbăriile desemnate arii naturale protejate, inclusiv zonele umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) care se suprapun total sau
parțial cu anumite categorii de arii naturale protejate și care beneficiază de un statut de protecție (plan de management/măsuri minime de conservare), precum și în zonele umede și turbăriile situate în afara ariilor naturale protejate pentru care se aplică măsurile minime de conservare stabilite de autoritatea competentă.
GAEC 3 – Este interzisă arderea miriştilor, a vegetației uscate și a resturilor vegetale existente pe terenurile arabile. Obiectivul principal al acestui standard este menținerea nivelului de materie organică din sol.
Aspectul: Apa
SMR 1 – Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1): art. 11 alin. (3) lit. (e) și, în ceea ce privește cerințele obligatorii referitoare la controlul surselor difuze de poluare cu fosfați, art. 11 alin. (3) lit. (h).
SMR 2 – Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1): art. 4 și 5.
Pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, fermierii care deţin sau administrează exploataţii agricole au obligaţia de a respecta prevederile
“Programului de acțiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniți din surse agricole”, prevăzut în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 333/165/2021, cu modificările şi completările ulterioare.
GAEC 4 – Crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă. Obiectivul principal al acestui standard este protecția cursurilor de apă împotriva poluării și a formării de șiroaie.
Aspectul: Solul (protecție și calitate)
GAEC 5 – Gestionarea lucrărilor solului, reducerea riscului de degradare și eroziune a solului, inclusiv luarea în considerare a unghiului pantei.
Obiectivul principal al acestui standard este gestionarea minimă a terenului pentru a reflecta condițiile specifice ale locului în scopul limitării eroziunii.
GAEC 6 – Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile.
Obiectivul principal al acestui standard este protejarea solurilor în perioadele și în zonele cele mai sensibile.
Pentru a proteja solurile în perioada cea mai sensibilă a anului (15 iunie - 30 septembrie), fermierii trebuie să păstreze terenul acoperit pe cel puțin 80% din suprafața arabilă a exploatației. Acoperirea solului se poate asigura prin: miriștea rămasă după recoltare, culturi secundare, culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou înființate. În intervalul stabilit solul trebuie acoperit, cu excepția timpului necesar pentru pregătirea terenului și înființarea noii culturi de cel mult 2 săptămâni.
GAEC 7 – Rotația culturilor pe terenuri arabile, cu excepția culturilor care cresc sub apă.
Obiectivul principal al acestui standard este păstrarea potențialului solurilor.
1. Regula generală: se aplică o rotație a culturilor pe terenul arabil, cu excepția culturilor care cresc sub apă. Rotația constă în schimbarea culturilor cel puțin o dată pe an (an de cultură) la nivel de parcelă agricolă, cu excepția culturilor multianuale, a ierburilor și a altor plante furajere erbacee, a
terenurilor lăsate pârloagă și a culturilor din spații protejate (sere și solarii).
2. Prin excepție de la regula generală, una și aceeași specie de plante (cultura de bază sau principală) poate fi cultivată pe aceeași suprafață de teren arabil (parcelă agricolă), pe cel mult 50% din suprafața arabilă a exploatației, astfel:
a) o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, cu obligația ca între două culturi principale să înființeze o cultură secundară diferită ca specie față de cultura principală;
b) o perioadă de cel mult 2 ani consecutivi pe suprafețele pe care cultura principală s-a recoltat toamna târziu (după data de 1 noiembrie) ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile, iar înființarea culturii secundare nu mai este posibilă întrucât nu există condiții optime de răsărire și dezvoltare a plantelor.
Aspectul: Biodiversitate și peisaj (protecție și calitate)
SMR 3 – Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7): art. 3 alin. (1), art. 3 alin. (2) lit. (b), art. 4 alin. (1), (2) și (4).
SMR 4 – Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7): art. 6 alin. (1) și (2).
GAEC 8
● Procentajul minim din suprafața agricolă dedicat zonelor sau elementelor neproductive.
- Ponderea minimă de cel puțin 4% din terenul arabil la nivel de fermă alocat zonelor și elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă.
- Ponderea minimă de cel puțin 7% din terenul arabil la nivel de fermă dacă acesta include, de asemenea, culturi intermediare sau culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecţie a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive. Pentru culturile intermediare se utilizează factorul de ponderare 0,3.
● Menținerea elementelor de peisaj.
● Interzicerea tăierii gardurilor vii și a arborilor în perioada de reproducere și creștere a păsărilor.
● Măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive.
Obiectivul principal al acestui standard este menținerea elementelor și zonelor neproductive în scopul îmbunătățirii biodiversității agricole.
GAEC 9 – Interzicerea conversiei sau aratului pajiștilor permanente desemnate drept pajiști permanente sensibile din punct de vedere ecologic din cadrul siturilor Natura 2000.
Obiectivul principal al acestui standard este protejarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică.
Domeniul: Sănătate publică şi sănătatea plantelor
Aspectul: Siguranța alimentară
SMR 5 – Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul
siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1): art. 14 și 15, art. 17 alin. (1)1 și art. 18, 19 și 20.
SMR 6 – Directiva Consiliului 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor betaagoniste în creșterea animalelor şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE şi 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3): art. 3 lit. (a), (b), (d) şi (e) şi art. 4, 5 şi 7.
Aspectul: Produse de protecție a plantelor
SMR 7 – Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1): art. 55 primele două teze.
SMR 8 – Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71): art. 5 alin. (2) și art. 8 alin. (1)-(5); art. 12 în ceea ce privește restricțiile
referitoare la utilizarea pesticidelor în zonele protejate definite pe baza Directivei 2000/60/CE privind apa și a legislației privind Natura 2000; art. 13 alin. (1) și (3) în ceea ce privește manipularea și depozitarea pesticidelor și eliminarea resturilor.
Domeniul: Bunăstarea animalelor
Aspectul: Bunăstarea animalelor
SMR 9 – Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7): art. 3 și 4. Respectarea cerințelor aferente SMR 9 se adresează crescătorilor/proprietarilor/deținătorilor de animale din specia bovine care au obligaţia să cunoască și să respecte standardele minime pentru protecţia viţeilor și să asigure condiţii pentru creşterea viţeilor.
SMR 10 – Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (JO L 47, 18.2.2009, p. 5): art. 3 și 4.
Respectarea cerințelor aferente SMR 10 se adresează crescătorilor/proprietarilor/deținătorilor de animale din specia porcinelor care au obligaţia să cunoască și să respecte standardele minime pentru protecţia porcinelor și să asigure condiţiile generale de creştere a acestora.
SMR 11 – Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(JO,L221,8.8.1998,p.23):art.4.
Respectarea cerințelor aferente SMR 11 se adresează crescătorilor/proprietarilor/deținătorilor animalelor de fermă care au obligaţia să cunoască și să respecte standardele minime pentru protecţia animalelor de fermă,"