Motorul dezvoltării satului românesc a fost și va rămâne gospodăria țărănească!

Bucovina Forestieră: Zona de munte, deosebit de ofertantă din punct de vedere al resurselor naturale, suferă din cauza depopulării. Poate cea mai nefericită din ultima perioadă. Muntenii nu pleacă doar din țară, ci și către alte zone ale țării cu o perspectivă mai bună. Ce ar fi de făcut?

Emil Iugan: "Totul, așa cum spuneam, resursele noastre de aici: pădurea, pajiștile, apele cu pești, piatra, trebuiesc integrate. Acestea sunt bogățiile noastre. Și astfel, încheiem cu depopularea. Pentru că motorul dezvoltării satului românesc a fost și va rămâne gospodăria țărănească. În această gospodărie țărănească s-au adunat, de-a lungul timpului, experiență, valori, cultură, tradiții obiceiuri și credință foarte sănătoasă pentru că acolo găsim trei generații care or trăit împreună și dacă vrem să găsim sistemul de bioeconomie circulară acolo e! Acum trebuie să-l readucem, să-l îmbunătățim. În Centrul nostru de Cercetări, Inovare și Promovare a Lemnului studiem conceptul de bioeconomie circulară în trei entități : gospodăria țărănească, forma asociativă (cooperative) și satul de munte. Revenind la gospodăria țărănească.

          Emil Iugan. Foto Bucovina Forestieră

În aceasta s-au dezvoltat valori, experiență și acolo găsim o simbioză între oameni, pământ, animale și mijloace de producție. Este un sistem unitar: omul este legat de pământ, pământul de om, își dau valoare reciprocă, împreună cu animalele și mijloacele de producție. Omul a respectat mereu natura, de secole, fără să treacă hotarul stabilit de Creația lui Dumnezeu. Puțină istorie, să-mi permiteți: între cele două războaie, s-a dezvoltat gospodăria țărănească și astfel a apărut o clasă socială foarte puternică: chiaburii, gospodarii satelor. Comuniștii i-au lichidat și s-a făcut agricultura socialistă.

          Foto Agro Business

Noi, aici la munte, nu am fost cooperativizați, dar aveam de dat produse: lapte, ouă, carne, până și pana de gâscă. Nici nu și-au dat comuniștii seama că, punând această presiune, gospodăria țărănească de munte s-a dezvoltat. Banii pentru contracte nu erau mulți, dar erau buni. Laptele, carnea de vițel mergeau la export, pentru că proveneau dintr-o zonă deosebită, fără poluare, fără chimicale. A venit Revoluția, iar tot acest sistem, nemaifiind întreținut, s-a prăbușit, iar gospodăria țărănească s-a dezechilibrat. Omul nu a mai avut unde lucra, s-au desființat mii de locuri de muncă, acasă nu mai creștea nimic și atunci, generația de mijloc – cea mai în putere – a plecat din țară.

Cine a rămas acasă? Rămășițe ale unei gospodării tradiționale: bunicul, calul și nepotul. Și, uite așa, au apărut alte entități-păguboase: pământ fără familii, familii fără pământ-dezrădăcinați, fără identitate socială, și rămășițele de care spuneam (bunicul, calul și nepotul) care-i așteaptă pe cei plecați. Așa s-a stricat cel mai sănătos motor de dezvoltare al unei societăți normale. Noi, acum, venim cu proiecte care să ajute la întărirea acestei gospodării, să avem, din nou, un sat bun și viu."