Ceea ce nu prea e la categoria „cele bune să se-adune”. Mai mult decât atât, la întâlnirea cu asociaţiile fermierilor, dar şi ale procesatorilor, desfăşurate pe 17 ianuarie, a ţinut să facă din acest aspect o chestie de mândrie.
Chiar a ajuns până acolo încât să spună că atunci când va avea de raportat ceva din „măreţele realizări ale epocii Daea” se va duce cinci minute la Realitatea (sau poate România TV, că liderii pe care i-am chestionat au spus ba una, ba alta) şi cam atât.
La urma urmelor, nici cu liderii fermierilor nu a prea pus-o la taclale. Le-a comunicat doar viziunea sa şi a promis că vor avea un dialog pe grupe de interes, dar numai după ce vor face observaţii şi recomandări pe site-ul MADR. Emil Dumitru, liderul Pro Agro a zis că „Daea ar trebui să ia inputuri din lumea reală, pentru că fermierii sunt sătui de strategii de tipul pomană şi iluzii deşarte”.
Dumitru Grigorean, preşedintele ACBGR speră însă că se va discuta cu adevărat pe grupuri şi pe aplicaţii nete, pentru fiecare rămurică de agricultură, deoarece astfel de reuniuni sunt bune doar ca să nu zică nimeni că nu s-au întâlnit. A reţinut că secretarul de stat Alexandru Potor va avea de explicat şi de susţinut, la UE, SCZ-ul pe vaca de lapte care este în pericol de a fi blocat.
Ca un apropos privind echipa, cei doi secretari de stat Daniel Botănoiu şi Alexandru Potor probabil că erau prea „cocoşaţi de sarcinile pe care ministrul le-a pus pe umerii lor”, de nu au reuşit să scoată nici măcar câteva interjecţii mai virile în sprijinul discursului ministerial. Chiar şi Laurenţiu Baciu spune că Daea nu are echipă! Acum nici nu mă mai mir de ce era ministrul aşa de răguşit atunci când a catadicsit să vorbească cu mine, săptămâna trecută, doar ca să-mi spună că va veni în faţa presei numai atunci când va avea ceva semnificativ de raportat.
Întrebarea mea este dar dacă nu va avea prea multe împliniri plenare, oricum mai puţine decât cinci minute la o televiziune de ştiri, ce va face? Va refuza definitiv dialogul cu presa?! Presă care, să fim oneşti, i-a cam ridicat osanale deja. Ca şi restul lumii agricole. Dar eu m-am cam fript cu minunea Cioloş - premier de soi şi Irimescu - ministrul rezolvărilor imediate, aşa că suflu şi în laptele bătut sau în brânza de vaci. Doar Laurenţiu Baciu l-a cam certat că i-a trimis invitaţia la dialog cu doar 20 de ore înainte, „de parcă Bacăul ar fi pe Valea Prahovei”. Şi îi mai reproşează actualului ministru că ar trebui să facă o selecţie a partenerilor de dialog. Chiar a spus cu tărie: „ce să caute sindicatele să discute politici agricole?!”. Nu a trecut nici o lună şi deja presimt că, atât din afară cât şi din interior, Daea este pus sub presiune. O presiune care are nevoie de cel puţin o supapă de siguranţă.
Oricâte realizări aţi avea, domnule ministru, doar presa e capabilă să le transmită către toţi muritorii aşa că, vreţi, nu vreţi trebuie să vă coborâţi şi printre noi. Dialogurile nu sunt o sumă de monologuri, oricât de măiastre ar fi ele. Chiar şi atunci când chemi o mare de organizaţii, mai profesionale, mai puţin profesionale sau chiar unele mai puţin reprezentative doar ca să le spui că te-ai apucat de treabă şi că vei fi prezent la şaibă înaintea tuturor celorlalţi...