Viitorul Plan Național Strategic cuprinde alocări consistente pentru măsurile de sprijin a fermelor de familie, a celor care practica o agricultura prietenoasă cu mediul, a tinerilor fermieri, a zonelor cu constrângeri naturale, a anunțat ministrul agriculturii, Adrian Oros, în intervenția sa de marți, 7 septembrie 2021, făcută la la reuniunea informală a miniștrilor agriculturii din statele membre UE din Slovenia.
Integral intervenția ministrului agriculturii:
“Pentru România este prioritară păstrarea vitalității zonelor rurale, alături de gestionarea responsabilă a resurselor naturale și garantarea unui proces echilibrat al coeziunii sociale.
Este necesară o redefinire a rolului socio-economic al zonelor rurale, dar și a rolului esențial pe care acestea îl au în conservarea patrimoniului natural și cultural al Uniunii Europene.
Considerăm ca viitorul societății europene depinde foarte mult de starea de “sănătate“ a zonei rurale europene și că țăranul și fermierul european trebuie să fie un gardian al resurselor naturale și al biodiversității.
Activitatea agricolă trebuie menținută, chiar dacă dezvoltarea macro-economică a UE ar duce la reducerea importanței acesteia.
Pentru veniturile reduse din zonele rurale, cauza principală a îmbătrânirii populației și a abandonului acestor zone, trebuie identificate soluții pentru activități alternative, cu up-gradarea economiei rurale la concepte noi, precum bioeconomia.
Viitorul Plan Național Strategic cuprinde alocări consistente pentru măsurile de sprijin a fermelor de familie, a celor care practica o agricultura prietenoasă cu mediul, a tinerilor fermieri, a zonelor cu constrângeri naturale.
Pentru o dezvoltare armonioasă a spațiului rural, pentru a avea o dezvoltare teritorială mai echilibrată la nivel teritorial, trebuie ca liniile politicilor rurale din Politica Agricolă Comună(PAC), să se afle în sinergie cu restul politicilor europene din domeniul dezvoltării structurale si regionale, a educației și cercetării.
Strategiile de Dezvoltare Locală amplifică rolul autorităților publice locale și al actorilor locali privați, reprezentanți ai societății civile în dezvoltarea și guvernanța politicilor rurale.
Coexistența urban-rural, conviețuirea între aceste zone, are la bază respectarea reciprocă a regulilor. O provocare deosebită este integrarea agriculturii și a practicilor sale în noua arhitectura rurală, precum și în viața de zi cu zi a comunităților rurale.
Este necesară găsirea unui echilibru între ambițiile de mediu impuse de Pactul Verde European și situația economică a agricultorilor europeni, în contextul importurilor de produse alimentare din țări terțe, care nu respectă aceleași standarde și exigențe”.