Decizia pe care a luat-o un crescător care timp de 40 de ani a crescut vaci de lapte!

Povestea acestui crescător o spune europarlamentarul român Daniel Buda, care l-a vizitat la ferma sa din Belgia.

"Doryke: după 40 ani de creștere a vacilor de lapte, în urmǎ cu 2 ani, a trecut la vaca de carne, Blonde d'Aquitaine! În drum spre aeroportul din Zaventem - Belgia, este o fermă de vaci de lapte ce părea un model pentru sector!

Mi-am dorit de mult să o vizitez, dar dușmanul nostru, al tuturor, „timpul“, mereu prea scurt până la avion, a făcut dificil acest lucru! Însă, astrele s-au aliniat astăzi poate și datorită „bunului mers al avioanelor“, dar și ca urmare a unor schimbări vizibile în fermă! Este destul de complicat să te dai jos dintr-un Duster cu număr de România într-o fermă unde câțiva câini nu par a fi bucuroși de oaspeți! Complicat de altfel, odată coborât și necapsat de câini, să-i explici fermierului, știți, sunt membru în Comisia de agricultură din Parlamentul European și aș vrea să știu ce vă frământă de v-a ajuns cuțitul la os și până mai ieri erați în Place Luxembourg din fața Parlamentului European. Le spui că ești din România, „știți cei de lângă Ucraina“, mai schimbi 2-3 vorbe specifice sectorului și își dă seama omul că nu ești chiar „căzut de pe lună”!

Doryke este un om cât un munte, la limita pensionării și cu fața biciuită de trecerea vremii. Cu cizmele verzi în picioare, pe care le găsești la orice fermier european, cu pantalonii agățați la genunchi, prin vreo sârmă de la gardul electric, îți dai seama că nu prea are ajutoare în fermă și doar pasiunea pentru animale îl ține „încă aici”. Ușor, ușor, ne explică că după 40 de ani în care a avut vacă de lapte, a trecut de 2 ani la vaca de carne deoarece fiul său i-a spus clar: „lasă-mă cu ferma ta, eu vreau o viață normalǎ!” și a apucat-o pe calea IT-ului!

“Nu am vrut să renunț deoarece sunt încă în putere la cei 65 de ani! Și sunt mulțumit de alegerea făcută! Am 255 de capete din rasa Blonde d'Aquitaine, taurii îi valorific la 850 de kg la 22 de luni și cu un preț de 3,5-4 euro. Supraviețuim…deocamdată!”

Intră fără probleme în mijlocul animalelor să ne arate taurul de peste 1.200 de kg care este regele fermei. Îl întreb de furajele proteice pe care le folosește, iar asta „îți spune fața animalelor“ că o face cu succes. Le produce în mare parte în propria fermă. Ne explică secretul pe degete: un amestec de trifoi alb cu talie înaltă, festucă, lolium, lucernă, toate regăsite într-un semifân de excepție. Șroturile de in sunt folosite deoarece sunt mai ieftine, dar doar în hrana taurilor. Îl întreb, bun, dar ce vă nemulțumește de ați ieșit în stradă? Mă întreabă cât timp am la dispoziție, și-i zic că am un avion peste o oră dar mă întorc dacă dorește. Lăcrimează ușor și îmi zice: pe guvernul belgian, nu îl interesează de noi, fermierii, ci doar de mediu! Iar noi nu ținem pasul cu modificările solicitate. Nu-l interesează că noi murim! Vor doar arbori, și ne arată copacii de lângă fermă, și importă toate mizeriile de prin supermarket de te miri de unde ni se îmbolnăvesc nepoții. După războiul cu Ucraina, am pierdut 60 de euro la tona de cereale. Este greu! Politica Agricolă Comună nu ar trebui să dea neapărat mulți bani, dar ar trebui să fie adaptată realităților din teren astfel încât fermierii să poată supraviețui! Sunt lucruri simple, elementare de la un fermier care și-a dedicat toată viața să ne pună pâinea, laptele și carnea pe masă. Ai un gol în stomac gândindu-te la ce oare ar trebui să faci în vremurile astea. Dacă te uiți și în România, unde nu a mai plouat serios de multă vreme, îți dai seama că vremea dar și vremurile se schimbă…și nu în bine!

Fermierii se plâng pe bună dreptate că nu mai fac față, iar pâinea trebuie să o putem pune pe masă! Și noi ne înmulțim la nivel global cu două miliarde în următorii 20 de ani. Desigur, toate acestea ne obligă să mergem mai departe chiar dacă avem o gheață subțire sub picioare!"

foto Facebook europarlamentar Daniel Buda