Cu PĂTLĂGEAUA-n geam, în loc de gutuie!

Dacă privim pe direct problema, este de bine. Peste 8.000 de legumicultori, care majoritatea produceau oricum pentru piaţă, au primit o răsplată pentru aducerea de roşii la tarabă în extrasezon.

Chiar şi aşa, conform datelor INS, importurile de tomate au crescut în 2017, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016,  cu patru procente! Nu ştiu cum, dar ceva nu se prea pupă la socoteală. E vorba totuşi de un efort financiar de aproape 24 mil. de euro, bani acordaţi cu menţiunea clară că se vor putea scoate de la raft o parte din importurile de pătlăgele!

Petre Daea afirma că în 2016 se importaseră 50.000 tone roşii, în valoare netă de 35 mil. euro (conform revistei Capital, care-l cita ca sursă pe şeful de la MADR), ,,ceea ce este dezastruos pentru o ţară ca România”! Cam aceasta a fost explicaţia de ce prima măsură de ajutor prin folosirea minimisului s-a îndreptat către producătorii de tomate. Rezultatul dezastruos constă în faptul că importurile au rămas la fel de mari, iar marfa românească la fel de căutată! În schimb, e drept, cei peste 8.000 de fermieri au beneficiat de un bonus, să-i zicem, nesperat. Având în vedere că mai există şi un sprijin cuplat pentru roşii cultivate în spaţii protejate, mă întreb dacă producerea cu orice preţ a tomatelor în extrasezon are o acoperire economică reală... Sper măcar că acest bonus se va regăsi în modernizarea infrastructurii şi creşterea reală a producţiei, altfel va fi doar o cheltuială pentru bunăstarea legumicultorilor acordată din bani publici. La fel cum, din păcate, se cam întrezăreşte la majoritatea programelor anunţate cu surle şi trâmbiţe pe toate canalele media.

Nu ştiu câţi porci Bazna şi Mangaliţa se mai găsesc pe maidanul ţării, dar parcă prevăd şi aici o bună măsură pentru viitoarele campanii electorale. Cât priveşte sprijinul pentru fermele de reproducţie la porc şi pui, jos pălăria! Să sperăm că vor fi aprobate de CE. Cât priveşte campania „Alege Oaia”, aceasta are un slogan electoral clar! Deşi oaia cea aleasă va fi mai mult ca sigur un lup matur, cu dinţii şi limba prelucrate la artă şi precizie. În aşa fel încât să behăie mai dihai ca mioriţa! Până una, alta, suntem campioni la producţie şi cam delăsători la consumul de oaie...

Acum să nu îl condamnăm doar pe, probabil, cel mai silitor ministru din istoria postdecembristă. În spatele lui se află cohorte de consilieri şi mari specialişti din toate domeniile... dar probabil aceştia sunt prea ocupaţi cu poziţia de drepţi. M-am uitat la şedinţa de bilanţ de la finele anului; deşi la conferinţă au participat ceva mai mult de 15 oficiali MADR, niciunul nu a deschis gura pentru mai mult decât să caşte. A vorbit doar şeful, care nu a pronunţat nimic despre dezechilibrarea balanţei comerciale pe produse agroalimentare cu 79% în primele 9 luni ale anului trecut, vizavi de primele 9 luni ale lui 2016. Ce să mai, probabil că am importat cu ceva mai mult de 1 miliard de euro decât am exportat anul trecut. Cum nimic nu se spune despre importurile de tehnologie, inputuri şi utilaje plătite cu banii aceia frumoşi din subvenţii, la care se adaugă însă şi o parte din încasările pe exportul agroalimentar românesc. Că nimeni nu-ţi dă nimic pe ochi frumoşi. Însă banii alimentează economiile greilor UE, în loc să rămână la bugetul ţărişoarei noastre... Şi asta pentru că nimeni nu prea vrea să vadă dezastrul care se tot cască între realitate şi comunicările oficiale!