În România, fermierii dețin doar o mică parte din terenul pe care îl muncesc, cu observația că există și excepții de la regulă. Cum vorbim în general de suprafețe arendate, uneori chiar și pe un singur an agricol, cei care lucrează pământul se confruntă cu numeroase probleme din această cauză.
„Spre deosebire de fermierul din Europa de Vest, procentul pe care il are în proprietate fermierul român, astăzi, noi am făcut un studiu printre membrii Forumului APPR care înseamnă peste 1,2 mil ha, este în medie între 15 și 20%. Este un procent foarte mic. Bineînțeles, sunt și excepții, fermieri care lucreaza suprafețe mai mici sau mai mari, care au și 60-70, poate 89% în proprietate, dar acelea sunt excepții”, a declarat Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR la Forumul Antreprenorilor din sectorul agricol și industria alimentară.
Dincolo de diferența majoră privind subvențiile primite de fermierii români raportat la cei din Occident, marile probleme pentru agricultorii autohtoni sunt legate de instabilitate și accesul la finanțare. De asemenea, faptul că nu s-a modificat Legea Arendei în sensul dort de agricultori (obligativitatea încheierii contractelor pe cel puțin șapte ani) îngreunează activitatea în sector.
„Când vorbim de instabilitate, nu este vorba de cea politică, ci de cea economică și legislativă, vorbim de faptul că nu mai există acces la o predictibilitate minimă în activitatea noastră, în special datorită lipsei modificării la Legea Arendei, un subiect extrem de important, uneori considerat sensibil, cred eu, de către cei care nu sunt legați cu adevărat de activitatea agricolă.
Nu este sub nicio formă normal să nu poți să știi dacă mâine vei mai putea cultiva terenul pe care îl lucrezi. Astăzi, în România avem fermieri care au contracte de arendă pe terenurile pe care le lucreză nici măcar pe un an calendaristic, este doar pe un an agricol. În momentul în care s-a recoltat, vine proprietarul, îți bate la ușă și trebuie să negociezi iar acel contract”, a mai spus Alina Crețu. (sursa: FoodBiz)