Calendarul apicultorului, ianuarie!

Zilele însorite cu temperaturi care stimulează zborul de curăţire sunt o adevărată binecuvântare pentru albine şi implicit pentru stupar. Spre sfârşitul lunii temperatura din centrul cuibului (ghemului de iernare) creşte cu aproximativ 10ºC de la 24-25º la 34-35ºC favorabilă debutului creşterii de puiet ca urmare zborurilor de curăţire efectuate şi a unui consum de hrană crescut: de la 0.7-0,8 kg cât se înregistrează în primele luni de iernare la aproximativ 1-1,5 kg miere odată cu începerea creşterii puietului în funcţie de puterea familiei de albine şi de condiţiile exterioare.

Pentru o iernare cât mai bună a familiilor de albine, apicultorul trebuie să acţioneze în următoarele direcţii:

1. Verificarea periodică a stupinei pentru prevenirea deranjării şi neliniştirii familiilor de albine ca urmare a atacului unor animale sau păsări cum ar fi: şoareci, păsări de curte, ciocănitori, piţigoi, vrăbii;
2. Supravegherea modului de iernare al familiilor de albine prin:

3. Constatarea stărilor anormale şi remedierea acestora:

În ceea ce priveşte percepţia şi interpretarea zumzetului albinelor ca indicator în aprecierea stării familiilor de albine se cunoaşte că un zumzet moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi iernarea decurge normal, un zumzet puternic arată că familia este în suferinţă (boală, dăunători), un zumzet slab asemănător foşnetului de frunze arată că familia este înfometată (fie nu mai are rezerve de hrană fie acestea sunt dispuse de aşa natură că albinele nu le pot aborda din cauza temperaturii prea scăzute), iar un zumzet prelung, neuniform în intensitate, plângător, indică absenţa mătcii. Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc se va interveni, fără a abuza, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului; dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic care încetează numaidecât înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

Mortalitatea exagerată a albinelor poate fi rezultatul unei iernări cu multe albine batrâne, a unor boli sau dăunători, a unor familii fără matcă sau lipsa hranei.

Prezenţa şoarecilor poate fi stabilită după prezenţa cadavrelor de albine fără capete, roase, prezenţa excrementelor de şoarece, rumeguş de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului şi la urdiniş.

Prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate deci există o ventilaţie deficitară.

Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândurica de zbor, înseamnă că familia respectivă este bolnavă de diaree fie din cauza consumului de hrană de calitate necorespunzătoare iernării care favorizează apariţia nosemozei, fie din cauza condiţiilor nefavorabile de iernare care păstrează o umiditate mare în stup, fie este vorba de familii care iernează pe miere necăpăcită care absoarbe umiditatea din stup; situaţii favorizante pentru apariţia nosemozei pot fi şi familiile slabe, deranjate de acţiunea diverşilor dăunători sau paraziţi.

Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia de albine consumă mai multe provizii, se îmbolnăveşte de asemenea de diaree, se epuizează şi deseori moare; familia orfană dacă este observată în timp poate primi o matcă de la rezervă acolo unde acestea există sau este unificată cu o altă familie, mai slabă, dar care are matcă; aceste intervenţii se fac în zilele calde cu cel puţin 12ºC sau, cel mai frecvent într-o încăpere încălzită în care să existe o temperatură de aproximativ 15ºC.

Prezenţa cristalelor în cantitate mare printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din faguri este cristalizată;

Completarea proviziilor la familiile care prezintă semne de hrană insuficientă (zumzet slab de foşnet de frunze, albine moarte pe fundul stupului cu trompa scoasă) se poate face şi cu rame cu miere de la rezervă sau de la familiile unde se apreciază că există un excedent (prin rapida apreciere a greutăţii stupului); familia în cauză este introdusă într-o încăpere încălzită, se deschide şi despachetează uşor se observă poziţia ghemului şi se amplasează fagurii cu hrană lateral ghemului, astfel încât albinele sa ia contactul cu acesta. Administrarea turtelor sau zahărului candi se face direct pe vatra stupinei.

În ceea ce priveşte poziţia stupilor aceştia trebuie să fie cu partea din faţă uşor înclinaţi în jos pentru ca apa să se scurgă afară.

Sursa: Asociația Crescătorilor de Albine din România