LECȚIE DE VIAȚĂ. Tânărul oier Cristian Băietrău din Orhei, Republica Moldova, în vârstă de 21 de ani, a obținut diploma de studii în jurnalism, dar a preferat să se ocupe de altceva, de oierit. Deși foarte tânăr și-a construit singur propria fermă de ovine.
Părinții săi cresc animale de mai mulți ani, inclusiv oi, și plănuiau să le vândă. Atunci i-a venit tânărului ideea de a încerca să dezvolte o afacere.
„În cei circa 3 ani am schimbat o sumedenie de joburi, pentru că nu mă regăseam în ceea ce făceam. În 2019, mama mi-a spus că va vinde toate animalele, nu mai reușea fizic să le îngrijească. În acel moment, am decis să abandonez jobul și să mă întorc acasă. Am decis să merg la Universitatea Agrară pentru a urma studiile în zootehnie”, a povestit tânărul oier, pentru Agrobiznes.MD
A pornit cu 20 de oi, dar a împrumutat bani, a cumpărat animale și propria lui fermă a prins contur.
„La oraș, salariul îmi ajungea să mă întrețin, respectiv nu am avut ceva rezerve pentru afacere și am fost nevoit să împrumut bani. Chiar a doua zi după ce m-am întors acasă am cumpărat 10 oi. La sfârșit de sezon, aveam deja 70 de capete”.
Oile erau crescute la o stână veche din sat, unde condițiile erau rele, astfel a decis să găsească bani pentru a construi o fermă.
„Anul trecut mi-am zis, vom lucra oriunde doar nu în acest adăpost. Iarna am hotărâm să creăm condițiile necesare animalelor. Ne-am propus să construim un adăpost al nostru. O bună parte din reușite le datorez mamei, care mereu m-a susținut. La început, a fost o încercare, după care, când am văzut că avem rezultate, am început a primi o satisfacție enormă de la tot ceea ce făceam”.
A depus dosarul pentru a obține un credit și spune că mare i-a fost mirarea când a aflat că acesta a fost aprobat.
„Când am mers la primărie pentru a lua certificatele necesare și solicita creditul, dar și atunci când am spus prietenilor ce planific să fac, au zis că nu am șanse. Mulți considerau că este o nebunie, nu și noi. Când am mers la bancă se uitau cumva nedumeriți: un copil de 21 de ani care cere 200 de mii de lei pentru a construi ferma. De aceea, atunci când banca a aprobat creditul eram foarte fericiți. În același loc am construit o fermă mai mare, cu mai mult spațiu, iar începând cu luna martie oile sunt întreținute acolo. Încă lucrăm pentru a o face mai comodă pentru animăluțe, dar ne bucurăm mult pentru ceea ce am reușit. Dacă era să merg peste hotare să lucrez câțiva ani pentru a face acești bani, ar fi însemnat să pierd foarte mult timp, eu mi-am dorit să rămân aici, să-mi petrec tinerețea acasă”.
„Noi comercializam doar produse obținute din lapte de oi, însă văzând că este cerere și pentru lactate de vaci, am mai cumpărat o vacă, pe lângă cea pe care o aveam. În acest mod, am obținut o gamă mai vastă de produse. Un suport imens informațional și psihologic ne-a oferit centrul de suport în afaceri Orhei și mentorii care ne-au îndrumat,” povestește tânărul oier.
Pentru următorul an și-a trasat câteva obiective pe care speră să le atingă.
„Până acum, produsele erau făcute acasă, de mama, însă dorim să cumpărăm o încăpere pentru a o dota și lansa producerea acolo. Negociem atât cu banca, în speranța de a accesa încă un credit, cât și proprietarul clădirii. Dorim o afacere corectă, curând vom înregistra și o gospodărie țărănească”.
„Comparativ cu ceea ce făceam până acum, această muncă e mai productivă, mai obositoare, dar și mult mai interesantă. La oraș nu-mi găseam locul, iar aici primesc o satisfacție foarte mare. Nu știu dacă pandemia, seceta sau alte probleme ne vor opri. Primăvara am mai cumpărat 30 de oi, în această vară s-au îmbolnăvit aproximativ 40, le-am pierdut, însă cred că vom reuși să restabilim șeptelul. Au fost oameni care ne-au ajutat să construim adăpostul, cei care au păscut animalele, fiecare a contribuit cumva la dezvoltarea ideii noastre”.
„Când m-am implicat în agricultură, am zis că trebuie să facem totul calitativ, nu să avem o stână de oi, ci o fermă cu toate condițiile. Îmi doresc să avem propriul nostru magazin, un loc unde să comercializăm. Atunci când s-au închis piețele, nu știam cum vom face. Într-o bună zi m-am trezit de dimineață, am pus mai multe produse în mașină și am mers în oraș pentru a vinde, când am văzut că la sfârșitul zilei am vândut totul, eram foarte fericit. Totuși, sper să avem locul nostru propriu, înregistrat”, spune Cristian.