Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăşti există iar noi, amărăştenii nimănui, ne cam dăm coate. Ba că e bine, ba că e dezastruos, ba că e nashpa.
Dar, dacă s-ar ridica din mormânt Nea Nicu ar conferi cu certitudine Meritul Muncii clasa I unei entităţi pivate care încearcă să readucă speranţa printre ţărani. Cooperativa iniţiată de marele retailer cuprinde în acest moment 80 de familii de producători agricoli. Producători care îşi vor desface marfa, în jur de 5.000 tone de legume recoltate de pe o suprafaţă de 60 de hectare, prin marele lanţ de super-marketuri.
Dealtfel, de-a lungul timpului, au existat tot felul de iniţiative ale mediului privat pentru a uni producătorii agricoli. Mai ales legumicultorii. Ba Metro, ba Lidl, ba Agricover (Dor de Gust) dar s-au lovit de, să-i spunem, inconsecvenţa producătorilor. Şi nu numai. Chiar şi de indiferenţa autorităţilor. În unele zone legumicole, cum am aflat pe la Desa şi Poiana Mare în Dolj, sistemul privat integrator se dezvoltă atât pe orizontală cât şi pe verticală. Membri care îşi desfac legumele în Metro prin aceste entităţi private sunt asistaţi de specialiştii integratorilor de la sămânţă, fertilizare, tratamente fitosanitare şi chiar până la tratamentul solului şi achiziţia de folie. Astfel încât marfa să fie unitară, controlată şi cu trasabilitate. Statul nu poate fi decât bucuros. Deşi nu se vede!
Astfel legumicultorii intră în sistemul economic „de suprafaţă” ieşind din zona gri şi uneori neagră a economiei aşa zis subterane. Dar bucuria asta plată a autorităţilor ar trebui să nască cumva iniţiative de încurajare pentru aceşti privaţi care le fac munca. De pildă, să vină naiba odată cu acele suporturi fiscale promise pentru cooperative şi să lase frecatul mentei.
Inerţia autorităţilor nu se lasă cu plus viteză ci cu o frână veşnic trasă. Şi nu poţi să nu te întrebi: cu ce naiba se ocupă mastodonţii birocraţiei ţugulane altfel decât cu controale aberante, amenzile planificate şi băgatul pumnului în gură?!...
Dacă actualul ministru al Agriculturii lucrează după programe clare şi se ţine de ele, atât cât îi permite aparatul instituţional anchilozat, aproape toată lumea încearcă să-l ridiculizeze. Ba că e comunist, ba că se visează Cuza Vodă, ba că are un limbaj mai colorat decât pot ei să desluşească. Adevărul e că la Agricultură toţi miniştrii începeau câte ceva, dar nu mai verifica nimeni dacă şi cum se face. Multe iniţiative născute cu speranţă au murit speranţe. Deşi câştigătorul ar fi fost atât producătorul agicol cât şi statul.
Aşa că, STATULE, ai măcar decenţa de a nu mai pune piedică iniţiativelor private care doresc dezvoltarea şi cât de cât intrarea în economia de piaţă reală.
Iată cum mediul privat răspunde cu un exemplu de urmat, înainte de orice altă lege absurdă, la iniţiativele disperate ale reprezentanţilor statului şi ai fermierilor!