Sau cum oficial a fost prezentată pe site-ul Guvernului României, prima întâlnire din seria „În dialog cu fermierii”. Un dialog pe care premierul îl lansează pe final de mandat ca pe un fel de floare albastră de „nu mă uita”.
De fapt acest dialog e un fel de blat pentru vremuri care vor să vie. Pentru că ar fi aiurea să credem că un om politic de cea mai înaltă talie europeană (tehnocrația e un fel de etichetă cosmetică pentru cei cărora le place bla-bla-ul) se va retrage să-și scrie memoriile sau să-și crească copiii în pacea căminului conjugal. Eventual să mai consilieze președinți ai CE sau să plece prin lumea, din ce în ce mai scurtă, ca invitat la tot soiul de forumuri și conferințe pentru a-și împărtăși experiențele acumulate.
E adevărat că soluția găsită de LAPAR pentru această întâlnire cu premierul s-a dovedit a fi una de efect. Deși conacul stolnicului Constantin Cantacuzino poartă o întreagă istorie de intrigi, trădări și maziliri dincolo de idilicul scos în față pentru eventualii turiști interesați de un crâmpei de istorie. Pornind chiar de la Radu de la Afumați care a fost ucis tocmai de boierii săi. Să nu mai spui de ce că s-ar interpreta aiurea.
Faptul că presa a fost pusă cu botul pe labe, neavând acces la marea întîlnire, s-ar putea să nu fie în favoarea participanților. Dar mai ales a actualului premier aflat deja în campanie electorală. Oricum fiecare jurnalist care se respectă a aflat și cea mai blândă virgulă folosită în dialogul altfel ascuns (Doamne ce urât sună acest cuvânt!). Am văzut patroni de presă agricolă care au plecat cu coada între picioare. Ca și cum ar fi dușmani ai poporului truditor pe ogoarele patriei. Acelea care au mai rămas, că tot se bate atâta monedă că pământul este patrimoniu național. Ca și Cumințenia Pământului pe care trebuie să o plătească cetățenii de două ori. O dată ca plătitori de taxe și o dată ca iubitori de artă. Apoi vor plăti și bilet de intrare ca să o poată privi vreodată. Iar Brâncuși a fost nevoit să-și lase atelierul și operele statului francez pentru că pe noi, rumânii ăștia vechi, ne-a cam durut undeva.
Declarațiile de presă s-au făcut într-o jalnică grămadă adunată, deși s-ar fi putut amenaja cumva o masă unde să fi fost așezate microfoanele și reportofoanele ciumpalacilor de presari. Trebuie să recunoaștem că, deși era foarte cald, cei trei crai ai păcii de la Afumați și-au spus opiniile despre blânda încheiere la umbra teilor centenari pe alocuri. Undeva în fața zidurilor tricentenare, pline de umbre de oameni mari, s-a vorbit de o mare înțelegere unsă cu mir și împodobită cu lauri. Iar din gura premierului, a liderului LAPAR și a ministrului Agriculturii s-au pornit porumbei albi și rotați. Ca într-o armonie celestă. Doar câțiva reporteri toropiți de așteptare încercau să obțină o prăpădită de știre care să curgă pe benzile din ce în ce mai colorate ale televiziunilor de știri.
Din fericire, soarele, privind printre frunze minunea, le-a pus pe capete frumoase aure verzi-gălbui. Ceea ce s-ar fi putut specula doar de OTV sau poate de Trinitas ca și o pogorâre a Duhului Sfânt printre fermieri!