De câte ori se vorbeşte depre Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi mai ales despre fondurile europene, îmi vin în minte imaginile unui cunoscut film francez în care eroul principal, interpretat de Louis de Funes, stă călare pe un măgar şi îmbie dobitocul să purceadă la drum folosind un băţ întins în faţa ochilor blajini ai animalului, de care atârnă un morcov, plasat cât mai departe de bot!
Simbolic, ce vedem în tabloul zugrăvit anterior? Păi, avem Uniunea Europeană - călare pe măgar; avem dobitocul, adică noi, ţara noastră (călăriţi/călărită); avem morcovul - fondurile europene, spre care tindem, dar pe care nu-l putem consuma în întregime! Despre direcţia de deplasare, ce să mai vorbim, se pare că mergem “de-a-n boulea”!
Aşadar, imaginea respectivă sintetizează ceea ce s-ar putea chema „politica măgarului cu morcovul la bot!”.
Şi aici îmi vine în minte afirmaţia fostului comisar european Franz Fischler, care avertiza că „Europa ne dă, dar nu ne bagă în traistă!" Deci, avem în faţă fondurile europene ale programului şeptenal 2014-2020, cu un buget de peste 8 miliarde de euro. Cum să ni le îndesăm în traistă? Aici e baiul. Şi „frumoasa” experienţă din exerciţiul financiar trecut nu ne dă prea mare încredere că vom avea sorţi de izbândă. Dacă privim peste umăr la vechiul PNDR, observăm lesne că, la finalul celor şapte ani de finanţare, gradul de absorbţie a alocării FEADR a ajuns la doar 67,30 la sută. Din unele statistici, rezultă că nu suntem mai breji nici la fondurile structurale, statul român aflându-se la 15 procente distanţă faţă de media UE a absorbţiei fondurilor nerambursabile şi, în continuare, ocupăm ultimul loc în Europa. (...) Birocraţia excesivă, atât cea comunitară, cât mai ales cea tipic românească, ne îndepărtează, la fiecare pas, de "morcovul" european. Nu întâmplător şi destul de semnificativ, Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, făcea un apel către MADR, de Ziua Europei: „Să lăsăm ţăranul să facă agricultură şi să nu-l transformăm într-un birocrat. Suntem noi suficient de birocraţi, avem un aparat birocratic suficient de puternic. Este bine să ne asigurăm că banul e cheltuit corect şi, în acelaşi timp, să simplificăm cât mai mult procedurile”.
Mai multe detalii puteţi citi în revista Ferma – mai 2014!