Se pare că LAPAR a dat startul oficial al îmbrăţişării ciobanilor cu fermierii din vegetal. La Consiliul Director largit desfăşurat azi, 16 martie 2017, chiar în sala Hora de la etajul 21 al Intercontinentalului.
Dincolo, la Jidvei, ProAgro adună văcarii şi pescarii alături de procesatori. Chiar şi ministerul a născut comitete de lucru ale principalilor actori ai autorităţilor de care depinde binele fermierilor. E aşa o emulaţie, anul acesta, în ceea ce priveşte extinderile (chiar şi teritoriale) ale principalilor actori din zona reprezentării naţionale a intereselor producătorilor agricoli, încât nu pot decât să fiu bucuros. Chiar văd în perspectivă o coagulare în cel puţin 3 puncte. LAPAR, ProAgro şi APPR. Fiecare din acestea, anul acesta, şi-au adus aproape noi membri puternici (ei le spun „marcanţi”). Chiar federaţii (LAPAR a parafat azi, pe 16 martie 2017, aderarea oficială a Federaţiei Romovis la liga I) sau chiar sectoare de activitate (Patronatul Peştelui aderă pe 17 martie 2017 la Federaţia ProAgro). Dacă LAPAR are în continuare un lider puternic şi plenipotenţiar, destul de proaspăt reales, în persoana fermierului Laurenţiu Baciu, ProAgro are în luna mai alegeri. E adevărat că preşedinţii ProAgro au mandatele mai scurte şi de aceea mult „mai democratice”. Ar fi de dorit ca Emil Dumitru să continue ceea ce a început pentru că face o treabă constructivă şi poate fi liant pentru o viitoare confederaţie naţională care să unească interesul cu fesul. Liderul ProAgro, consideră că „e loc de construcţie în acest plan (întărirea asociaţiilor fermierilor n.r.) în România, cu condiţia şlefuirii orgoliilor”.
Tot mâine, ProAgro va anunţa oficial iniţiativa aşa numitei taxe de asociere (o taxă asemănătoare cu Contribuţia Voluntară Obligatorie din Franţa). Susţinută şi de APPR, care prin intermediul preşedintelui Arnaud Perrein au fost primii care au pomenit de această modalitate de întărire a asocierii în rândul fermierilor.
Aceste mişcări de aderare şi concentrare a forţelor din lumea agricolă nu pot fi decât benefice. Atât în netezirea discursului cât şi scoaterea de la naftalină a interesului naţional. Ar fi benefic şi pentru autorităţi, pentru că atunci vor avea parteneri puternici, cu poziţii concentrate, îndelung dezbătute în forurile lor interne. Chiar şi reprezentarea la nivel european va fi mai aproape de împlinire. Fără orgolii de genul „noi suntem singura asociaţie cu reprezentare europeană”, fluturate drept stindard de fală de fiecare din cele trei puncte de atracţie a forţelor disparate ale fermierilor. Vara aceasta va fi fierbinte şi pe acest, să-i spunem front, al asocierii ultimative (a ultimului ceas).
Luna mai este şi luna Conferinţei Naţionale LAPAR, un moment care sper să aducă semnalul unirii. Pentru că luna mai este şi cea care ne va spune dacă se va face mălai.
Căutarea şi adoptarea largă a celor mai importante măsuri care să aducă un pic de piaţă socială şi la sat ar trebui să fie mult deasupra intereselor mărunte. Ca atunci când românii au făcut Marea Unire.