Semizeii agriculturii

În numărul din 1 iunie 2011 al Profitului agricol, G. Ostroveanu, numit în continuare MAESTRUL, ne urechează pe noi, colegii lui de scriitură, spunând cu mare supărare că: „În agricultură sunt mulţi oameni proşti care îşi dau cu presupusul (unii chiar la vârf), dar ziariştii proşti, inculţi şi răi sunt chiar prea mulţi...”. O fi având Maestrul dreptatea lui, cine ştie, să fie ofticat pe breasla de multe ori neascultătoare şi nesupusă dar de aici până la a decide tu, unul singur, că ceilalţi sunt vai de capul lor, îţi trebuie multă pastă în pix şi mult mai multă credibilitate.

Nu am înţeles cu totul mesajul dur pe care a vrut să-l transmită şeful Profitului, până când nu am citit revista din 13 iulie a.c., număr în care s-a luat, de data asta, chiar de baza agriculturii - fermierii sindicalişti şi liderii acestora - pe care îi consideră de-a dreptul nebuni. De ce? Pentru că, în „nebunia lor”, aceştia se joacă cu focul cerând demisia ministrului Tabără, în condiţiile în care Maestrul consideră că: „Un ministru mai bun nu găseşti, iar unul mai rău nu ne trebuie”.

Am citit, am analizat, am concluzionat. Şi asta fără prea multe interpretări, întrucât textele cu pricina sunt mai clare ca lumina zilei: ziariştii şi fermierii sindicalişti sunt proşti, inculţi, răi şi nebuni, în opinia Maestrului, pentru că „se leagă” de mult iubitul şi priceputul ministru al agriculturii şi nu lasă să ducă Agricultura României pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie. Deci, noi, ceilalţi, adică ziariştii cei răi şi fermierii sindicalişti, suntem vinovaţi că nu înţelegem Măreţia Ministrului Tabără.

În acelaşi număr din 13 iulie, într-un articol nesemnat dar asumat, autorul anonim al Profitului agricol mai dă un sfat fermierilor sindicalişti care cer demisia lui Tabără. Cu litere îngroşate, ca să nu fie pardon. Cităm: „Kennedy ar fi zis: Înainte de a întreba ce a făcut ministrul pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru ministru!”. Bun, am priceput mesajul revistei, doar că autorul se aruncă la o parafrază care sfidează sensul original. Kennedy se referea la ţară, la popor, ori autorul din Profitul agricol ne îndeamnă să ne gândim la un singur om, nu la o ţară întreagă, şi să facem ceva pentru el. Adică Ministrul Agriculturii e precum o altă vorbă celebră: „Statul sunt eu!”. Din câte ştim noi, un singur om a mai forţat egalitatea între ţară şi o singură persoană - Regele Soare. Până acum, când Maestrul forţează o simbioză între interesele Ministrului şi interesele Statului...
Trăiesc cu speranţa că în luna august, când majoritatea vom fi plecaţi în concediu, să nu ne trezim că Maestrul îl încoronează pe mult iubitul Ministru drept „Valerică Întâiul al Agriculturii”. Dacă face asta, măcar să ne anunţe din timp, ca să compunem nişte ode în cinstea marilor realizări. Pentru a nu mai fi pe viitor urecheaţi atât de tare de Maestru...