Reţeta „miraculoasă” (şi) pentru satele româneşti

Pe scurt, este vorba despre cum a înţeles edilul să rezolve situaţia financiară-fiscală a localităţii, iar acest lucru poate servi drept model şi altora. Desigur, aici mă refer ca principiu.

Vedem cu toţii faptul că astăzi trăim vremuri tulburi în special din punct de vedere bugetar, fie că vorbim de zestrea unui spital ori a unui oraş. Firesc, toţi conducătorii caută soluţii pentru creşterea veniturilor bugetare. Şi cum procedează marea majoritate? Aleg calea simplă şi cresc taxele ori impozitele. Ei speră ca în acest mod să strângă mai mulţi bani la puşculiţa tot mai mică a cetăţii.
Prin propagande felurite, oamenii sunt convinşi  să mai strângă cureaua un an, doi că după aia va curge lapte şi miere. Dar dau oare roadele scontate astfel de metode? Poate că, în loc să crească taxele, edilii ar putea încerca şi alte căi. Cum ar fi, de exemplu, să le scadă. Cel puţin aşa a făcut edilul din pilda mea. Şi a câştigat.

În loc să mărească dările, după cum am spus, primarul maghiar le-a scăzut. Şi ştiţi care a fost efectul? Ei bine, acesta a fost surprinzător de bun. În nici două luni, investitorii stabiliţi acolo au virat sume de zece ori mai mari la bugetul local. Aşadar, diminuarea taxelor a atras ca un magnet investitorii spre mica localitate maghiară. Nu numai că bugetul a crescut, dar au fost create rapid locuri de muncă, punându-se bazele dezvoltării infrastructurii şi aşa mai departe.
Explicaţia e simplă: lăsând puţin dintr-o  parte, primarul a câştigat înzecit pe de altă parte.
D

e ce v-am povestit această pildă? Ca să fie de folos şi altora, fie ei, primari, ori alţi administratori. Doar prin astfel de căi, şi altele asemănătoare, desigur, satele şi comunele româneşti vor putea renaşte. Şi nu prin taxe înrobitoare şi sperietori menite să alunge investitorii. Lăsaţi oamenii de afaceri să vină cu banii, că localitatea va avea numai de câştigat. Dacă vom şti să aplicăm şi noi reţeta „miraculoasă”, bineînţeles.