Oaia cu febră şi gândacul cu republică

Macroprudenţialitatea gândacului de Madagascar

Ei, bine “gogoşica” prezidenţială, EBA, reputat expert în problematica privind rolul jucat de gândacul de Madagascar în macroprudenţialitatea politico-economică, dar şi organizaţională din Antananarivo, capitala Republicii Madagascar, a făcut o descoperire epocală, rostind lumii întregi, de la înalta tribună a Parlamentului European, citez: “criza politică din Madagascar reprezintă un risc pentru democraţia şi stabilitatea din regiune”.

Populaţia malgaşă, faţă în faţă cu procesul consensual

Luând poziţia calului când bea apă, Cristian Preda, avocatul EBE-I, sare-n în argumentare:“E adevărat, pe de altă parte, că situaţia economică şi socială din Madagascar este foarte gravă, majoritatea populaţiei malgaşe trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Cum se poate ieşi din această situaţie? Printr-un proces de tranziţie neutru, inclusiv şi consensual”. 

Focusare pe limba albastră

Intervenţia unui alt distins trimis al poporului nostru “a fost focusată”  - ca să utilizez o expresie “adrieanvideaneană” consacrată – pe “bola limbii albastre”! Sau altfel spus, febra catarală epidemică. Iată mândra glăsuire: “Epidemiile, precum cele de febră catarală ovină afectează grav crescătorii  de animale, dar şi consumatorii şi economia europeană, în general, prin mortalitatea animalelor şi prin perturbarea comerţului. Remarc, de asemenea, contribuţia importantă pe care fondurile europene au avut-o până în prezent la îmbunătăţirea situaţiei, în cea ce priveşte epidemiile de febră catarală ovină”.

Oaia cu febră şi gândacul cu republică

Aşadar, “boala limbii albastre”  şi-a extins arealul până la Bruxelles, făcând din ce în ce mai multe victime din rândul europarlamentarilor români. În epicentrul interesului comunitar, trimişii noştri la Parlamentul European vâră oaia cu febră şi Republica Malgaşă, cu gândacul ei, cu tot!