În prag de primăvară agrară

Îmi spunea recent un fermier păţit, care se confruntă şi el cu starea de suficienţă a funcţionarilor plictisiţi, dar chipurile instruiţi (pe mulţi bani europeni!), că sunt mult prea mulţi cei care îşi îndeplinesc atribuţiile după principiul "nu contează cât muncim, leafă tot atât primim". Leafă la care, de altfel, noi toţi contribuim... Rata de absorbţie a fondurilor pentru dezvoltarea şi modernizarea agriculturii generează adevărate isterii naţionale, mai ales spre toamnă, când se fac socotelile şi bugetele. Mulţumită totuşi unor angajaţi care-şi văd de treaba lor, avem şi la acest capitol un procent care tinde spre decenţă. Dar suntem încă foarte departe...

Ce să mai vorbim despre înstrăinarea terenurilor agricole către non-rezidenţi sau despre subvenţiile la hectar care sfidează bunul-simţ! Toate acestea îşi au originea în negocierile făcute "pe genunchi", înainte de semnarea Tratatului de aderare.
Mi-am amintit de un articol foarte bun, cu un titlu sugestiv, scris în 2007 de prof.dr. Mihai Decun: "Politica Agricolă Comună şi euro-miturile româneşti". Îl găsiţi pe site-ul nostru www.revista-ferma.ro. Dar vreau să vă reţin atenţia cu o singură idee. Ca şi atunci, în 2007, când se muncea pe brânci prin ministere la elaborarea PNDR 2007-2013, şi în prezent ne confruntăm exact cu aceleaşi probleme. Doar cifrele s-au mai schimbat. Acum avem PNDR 2014-2020 şi droaie de "euro-mituri" care, la fel ca în 2007, fac furori printre cei care vorbesc mult fără să spună sau să facă nimic. În multe privinţe, lumea agricolă românească încă nu s-a dezmeticit, de la europenizare încoace... Citez doar un fragment din articolul amintit, un singur exemplu: "Este important ca până la definitivarea şi aprobarea PNDR, fermierii să nu se lase influenţaţi de tot felul de euro-mituri, care circulă mai repede decât informaţiile corecte. (...) Cu referire la zootehnie, anumite grupuri interesate, sprijinite de pseudo-specialişti ignoranţi, au răspândit euro-mitul conform căruia <în UE animalele o vor duce mai bine ca oamenii>. În realitate, PAC îşi propune să sprijine numai fermele care fac dovada că asigură bunăstarea animalelor, deoarece numai animalele în condiţia de bunăstare deplină pot exprima integral potenţialul biologic productiv, caracteristic raselor perfecţionate".
În altă ordine de idei, noroc că UE a decretat "Anul fermei de familie". Brusc şi-au adus aminte şi oficialii noştri, şi mulţi alţi foşti contestatari transformaţi peste în noapte în aprigi susţinători ai acestei forme de organizare în agricultură, că, ce să vezi, România are şi ea cu ce se lăuda la acest capitol!

Una peste alta, să aveţi o primăvară cu spor în agricultură, departe de probleme, lipsuri şi vremea neprielnică.
Închei cu câteva versuri primite de la un cititor din Iaşi, care dau frâu liber interpretărilor. Câte situaţii din actualitatea agricolă de la noi se regăsesc în această poezie... Cât de mult se construieşte şi cât de mult se distruge în agricultură?

Lemn bătrân
          de Ioan Cojocariu

Lemn bătrân şi lemn uscat
Mi te-ai cam încovoiat,
Viaţa te-a împovărat
Lemn bătrân şi lemn uscat.

Eşti bătrân şi urâcios
Pe-năuntru găunos;
Dacă stai să te gândeşti
Oare cui mai trebuieşti?

Ai ajuns ca o surcea,
Nimeni nu te mai vrea,
Nu eşti bun nici la căruţă
Păcătos ca o crenguţă.

Bat într-însul, bat şi bat
Lemn bătrân încovoiat,
Mi-a venit mintea pe loc
Cred c-o să te pun pe foc.

Aşa am ajuns şi eu
Ionel al lui Pîrnău.