Când se va produce adevărata transformare a băncilor?

Şi mă gândesc acum la posibilităţi de a căpăta un credit în euro, de pildă, cu dobânzi de 4% pe an, pe o perioadă de 30 de ani, cu rate sezoniere şi cu garanţii acceptate pe terenuri agricole, utilaje şi animale. Explicaţiile ţin de mai multe aspecte, inclusiv de scopul financiar propriu-zis al unei societăţi comerciale.  Până la urmă, creditarea este o activitate din care fiecare parte vrea să obţină maximul pentru ea. Este clar că băncile vor urmări, ca şi până acum, să facă un profit cât se poate mai uşor cu putinţă. Iar câtă vreme vor putea credita ferme mari fiţi convinşi că nu vor dori să se încurce (şi) cu cei mici. Cel puţin, nu de bunăvoie.

Pe de altă parte, există totuşi un alt gen de semnale, care ar putea grăbi lucrurile în direcţia bună, pentru fermieri: mă refer la instituirea creditelor transfrontaliere. În Uniunea Europeană se pregăteşte terenul pentru liberalizarea pieţei bancare europene, în sensul că un fermier din România să poată accesa credite de la orice altă bancă de pe teritoriul UE. Ei bine, aceasta înseamnă că, imediat după apariţia legii respective, producătorii români vor avea acces la întreaga piaţă europeană de profil, fapt care ar putea schimba situaţia în mod radical. Iar ai noştri nu ar mai fi nevoiţi să se „căciulească” la aceleaşi bănci „autohtone”.

Probabil veţi spune că pentru fermierii mici va rămâne la fel de dificil să meargă pur şi simplu până la Roma ori Viena pentru un împrumut bancar. Posibil. Însă liberalizarea pieţei bancare va avea efecte mult mai largi. Astfel că, sub presiunea suratelor din Occident, sucursalele din România vor fi obligate să-şi modifice şi ele condiţiile. Piaţa le va forţa să facă acest pas, nu îngrijorarea subită pentru producători.