Vorbirăm azi ba de ce mai face Judeţul Tudorel, ba de ce-o mai zice Elena din Băseştia, ba de vizita oficială a ASR Prinţul de Walles. Vizită făcută, iată, tocmai în aceeaşi zi cu activare de către Marea Britanie a articolului 50 din Tratatul de la Lisabona.
Ştiu că ne cam doare la ceva kilometri de tot ce se întâmplă la alt nivel decât al ierbii noastre, dar facem totuşi parte din Uniunea Europeană, iar acest divorţ va crea o realitate imediată care ne va afecta într-un mod destul de abrupt şi direct. Nu vreau să fiu iar gură spurcată şi să spun „atenţie la neatenţie”. Faptul că UE nu vrea negocieri integrate cu Marea Britanie e semn de o strategie dură!
Abordarea unui viitor tratat economic cu Marea Britanie doar postBrexit, se vrea să fie o lecţie de avertisment pentru alte state care vor vrea să spele putina europeană. Iar Franţa, care se îndreaptă spre un regim favorabil mai degrabă ieşirii din UE, prin actualii săi reprezentanţi proeuropeni, vor face ca ieşirea celor de peste Canalul Mânecii să fie un mic dezastru degrabă trezitor al poporului francez. Nu o să-i plâng pe britanici. În niciun caz. La urma urmelor ce-şi face englezul cu mâna sa tot lucru manual se cheamă. Dar se vor descurca ei cumva.
Deşi într-o lume globalizată, nici măcar Imperiul Britanic nu poate respira fără aparate. Chiar şi în Commonhealth economia se bazează pe concurenţă. Oile şi vacile de carne irlandeze sau scoţiene se vor trezi cu un zid european. De aceea fermierii din aceste state îşi vor dori în continuare râmânerea sau întoarcerea în UE unde sunt puternic concurenţiali faţă de australieni şi newo-zeelendezi.
Cât ne priveşte pre noi, noua Politică Agricolă Comună la nivel european va veni cu mari constrângeri. Mai ales că bugetul va fi serios afectat de plecarea unui membru netcontributor.
Din păcate pentru România, celălalte state netcontributoare vor fi destul de sceptice în redistribuirea banilor din puşculiţa europeană şi vor încerca să păstreze mai mult jar pe turta lor. Pentru a asigura o atitudine moderat-pozitivă în ţările lor faţă de UE.
Chiar şi atitudinea antieuropeană, parcă din ce în ce mai contondentă, a ţărilor din fostul Tratat de la Varşovia, va crea un sentiment de instabilitate la nivelul decizional.
Neîncrederea şi aruncarea anatemei de la unii la alţii într-o Uniune Europeană care este clar pe mai multe metereze, viteze sau mai ştiu eu ce alte desene de interese, va conduce spre convulsii mari. Convulsii care vor afecta mai ales state precum România şi Bulgaria, care au intrat complet nepregătite pentru o luptă cât de cât egală într-o piaţă semiconcurenţială (mai ales cea agroalimentară).
Eu zic aşa, dar e doar o zicere şi trebuie luată ca atare: fermieri din România, încercaţi să atrageţi rapid cât mai multe fonduri europene pentru dezvoltare şi dotare tehnică! Pentru că în curând accesul va fi din ce în ce mai dificil, dacă nu cumva restrictiv. Pregătiţi-vă să concuraţi realmente în toate sectoarele. Mai ales în zootehnie şi procesare. Aviz autorităţilor în nivelarea decalajelor produse în special în zootehnie, că vom ajunge să mâncăm tradiţional nu porc ci carne de oaie.
Iar dacă ne facem că Brexitul e aşa o chestie de departe şi pumnul în masă va rămâne singura strategie de a deveni profitabili într-o piaţă din ce în ce mai comună (a se citi perfid-concurenţială) cu siguranţă, în câţiva ani, fermierii din România vor avea nume olandeze, franceze şi chiar chinezeşti. În timp ce noi ne vom plânge la noua poartă. Asta dacă MADR nu va mai proroga la infint banii pentru taxele lingvistice şi cotizaţiile la Copa –Cogeca.