Nu peste mult timp, încheiem un an. Dificil. Atipic. Imprevizibil. Ploios şi secetos, totodată. Greu pentru mulţi dintre slujitorii pământului românesc.
Recoltele nu au fost dintre cele mai strălucite, comparativ cu anul de referinţă 2011. Oficial, randamentele sunt următoarele: la porumb 3,9 t/ha, la rapiţă 2,8 t/ha, grâu şi secară 4 t/ha, floarea-soarelui 1,9 t/ha. Ele exprimă o tristă realitate: un potenţial agricol nepus suficient în valoare. Cauzele se ştiu, se ştie care este şi drumul spre performanţă, spre profit, dar... Agricultorii consideră că nu există voinţă şi putinţă politică! În actul de guvernare - fost şi actual deopotrivă - se manifestă suficienţă şi incompetenţă. Resemnare şi indolenţă, potrivit românescului: „Las’ că merge şi aşa, legată cu sârmă!”.
Privind peste umăr, anul agricol a fost deosebit de frământat. Ca şi pământul, ca şi zbuciumul agricultorilor. „Meritocraţia” tehnocrată şi-a cam arătat şi ea limitele! Cu decizii controversate, plăţi muuult întârziate, legi date fără noimă (a se citi norme de aplicare!), cum este cea privind împroprietărirea absolvenţilor de agronomie cu până la 50 ha. Cu legea vânătorii ce... vânează crescătorii! Cu proiectul Legii fondului mutual ce prevede ca gestionarea banilor musai să fie atribuţia unei Agenţii păpuşată de MADR. Adică, o proprietate privată gestionată de stat - cel mai “bun” administrator!
În 2016, pata de culoare pe obrazul tehnocraţilor au fost greva foamei - gest extrem de protest al unui grup de fermieri pentru grăbirea subvenţiilor şi moţiunea de cenzură împotriva ministrului agriculturii.
Însă liberalizarea pieţii funciare a dus la ample dezbateri şi valuri de emoţie. Americanul Lester R. Brown scria în "Planeta plină, farfuriile goale" că “pământul este noul aur al omenirii, iar hrana, noul petrol”. „Grăbiţi-vă să cumpăraţi pământ, nu se mai fabrică”, îndemna Mark Twain şi iată că străinii au dat năvală să achiziţioneze noul aur al omenirii; un nou episod din… goana după aur din zorii capitalismului sălbatic. Mai bine de 3 milioane ha din tezaurul naţional au fost înstrăinate. Mulţi spun că în acest ritm, nu o să mai avem ţară!
Candid, preşedintele Johannis a aflat cu surprindere şi îngrijorare la IndAgra de la ministrul agriculturii că proprietarul a 30% din arabilul românesc nu mai e românul! Profesorul clujean Avram Fiţiu, fostul şef de cabinet al lui Dacian Cioloş pe când acesta era ministrul agriculturii, susţinea că se fură pământ cu trenul; din Vaslui ar fi plecat în Constanţa şi mai departe în Emirate garnituri cu sol fertil.
Nu putem ignora semnalul de alarmă tras de academicianul Hera în recentul discurs ”Pledoarie pentru sol. Elogiu slujitorilor pământului românesc” de la Academia Română: “Acum, ia amploare o nouă ameninţare; este vorba despre înstrăinarea pământului! Participăm la un imens experiment geopolitic! Purtătorii conştiinţei istorice au datoria să stabilească cum trebuie păstrat pământul românesc ca izvor de existenţă al generaţiilor de astăzi şi al celor care vin”.
... A mai trecut un an! În siajul său rămân o sumedenie de probleme nerezolvate, de neajunsuri. Decapitalizat, strivit de costuri şi de biruri tot mai împovărătoare, cu subvenţii întârziate, fermierul român a rezistat eroic încă un sezon de producţie într-un mediu de afaceri ostil, pe o piaţă volatilă, instabilă şi neconsolidată. Ceea ce face el în campania agricolă sunt exact aceleaşi acte de eroism şi de sacrificiu pe care le săvârşeşte ostaşul român în misiunile de luptă, angajat în teatrele de război ale lumii! Eroism şi sacrificiu săvârşite de... „Cuminţenia pământului”, fermierul român!
Editorial semnat Marian Muşat