Și voi ăștia, politicenii, vreți să-i legați de glie ca pe orice pălmaș?! Să-și crească oile în ferme, în stabulație, să nu mai circule liberi dintr-un munte în altul, dintr-o câmpie în alta, de la Tisa la Dunăre și până hăt departe, la Marea Neagră?! Peste acești munți, peste aceste văi, peste aceste multe veacuri, ei au păstrat sămânța vie a dacilor.
Cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci, așa cum i-a numit însuși părintele istoriei, Herodot. Ei nu s-au corcit cu invadatorii, nu au sânge de stepă și nu pot trăi cum se cuvine decât mânând turmele. Rapsodia României se tot cântă de milenii de la izvoare până la marea cea mare, dintr-un fluier de os, semn că suntem o națiune de păstori. Dealtfel singurii niciodată supușii nimănui.
Poate doar acestei limbi în care încă își mai cheamă oile la adăpat de rouă. Iar noi vrem să-i facem fermieri. Să le intabulăm veșnicia și libertatea pășunatului. Ca și când ciobanii ar răbda așa ceva. De la basci și până la armâni, neamul acesta de păstori își poartă peste munți cojoacele mițoase ca pe singura stăpânire. Nu puteți legifera voi niciodată împotriva naturii. Legi făcute să moară înainte de a se naște au mai fost. Nu mai amânați amarnic aberațiile, că nu vor fi niciodată înghițite de păstorii acestui neam.
Iar istoricii ăștia să nu mai caute descălecători altundeva decât în tagma păstorilor prinși în mrejele dragostei de femeie și pământ. Păstorii nu s-au închinat nimănui. Nici Înaltei Porți, nici zidului Berlinului și nu se vor închina nici însăilării europene, fluturătoare a drepturilor omului prin îngrădire și dezbinare. O uniune în care egalitatea se măsoară doar într-o direcție. Cea care le convine inițiatorilor.
Când sărbătoresc Ziua Națională a României, îmi amintesc că în fotografiile făcute de Samoilă Mârza în timpul desfășurării Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, cojoacele de păstori erau cele mai numeroase.
Și tocmai de aceea aș vrea ca cei care sunt vremelnic la cârma destinelor acestei țări, să nu uite niciodată că toate care sunt, ne vin de la strămoșii direcți ai acestor oameni, care au luat munții în piept cu tot cu limba noastră. Suntem o țară a lui Badea Cârțan. Suntem națiunea de pe o gură de rai!