Se ştie că la agricultură şi fotbal se pricepe toată lumea. Cu mult peste orice academie, fie ea de oase rupte sau doar de împrăştiat seminţele.
Sentimentul că toţi cei care ne conduc sunt cel puţin idioţi, asta dacă nu au apucat să fie dovediţi ba hoţi, ba borfaşi sau pur şi simplu sub acoperire, ne mănâncă din interior pe fiecare în parte. Şi astfel societatea se rupe, din păcate, deoarece meritocraţia s-a dus demult pe apa Sâmbetei. Atâta timp cât nu reuşim să avem o scară de valori, certe, recunoscute, nu vom mai avea nici democraţie, nici dictatură ci doar o lungă şi absolut consumantă anarhie.
Respectul s-a dus la dracu poate şi pentru că aproape nimeni din cei care ne-au condus vreodată nu ne-au arătat respect. E drept că nici noi nu l-am prea cerut. Ne place complicitatea, ne plac subterfugiile, subtextul şi subînţelegerile. Suntem atenţi doar la ce ni se întâmplă nouă. Luăm totul la modul personal strict, iar atunci când, din nefericire, cădem în haznaua zilnică, ne bălăcim cu plăcere, fără să ne mirosim companionii.
Nu ne mai punem întrebări pentru că avem răspunsuri lozincare pe toţi pereţii facebock. Apoi, direct din planul strict personal, luăm totul la modul general, cu sintagme de genul „politicenii sunt hoţi”, deşi fără politică nu există democraţie. Dar atunci când suntem chemaţi să alegem pe cineva nesuspectat de nimic, dar fără fonduri de campanie electorală balcanică, nimeni nu îl votează. Mai mult, abia atunci îl suspectează de toate vinile din lume. E clar că societatea e profund bolnavă iar rezultatele democratice sunt pe măsura societăţii noastre.
Dar să lăsăm democraţia în mâna viitorilor dictatori. Hai să vorbim de agricultură. Nu trece o zi în care ministrul Daea să nu se deştepte. Desigur că matinal. Zilele trec cu o viteză demnă de Formula 1, iar fermierii au început deja să freamăte. Culmea, tot zootehniştii sunt cu hiba. Pentru că sunt lăsaţi la urmă. O să ne trezim curând cu proteste şi poate cu alţi grevişti ai foamei. Cum să nu fie supăraţi când văd că fermierii care fac doar cultura mare şi export au primit avansul şi chiar plăţile finale, pe când ei nici măcar nu ştiu cuantumurile plăţilor?!
Strategiile sunt destul de bolnave pe acest segment. Iar comunicarea undeva în era paleozoică. Deşi doar dezvolatarea zootehniei ar rezolva şi problemele cu preţurile cerealelor, prin balansarea pozitivă a pieţei locale în concurs cu exportul. Achim Irimescu s-a străduit să deschidă pieţe dincolo de UE pentru sectorul zootehnic. Dar nu prea avem ce exporta. Suntem la mâna samsarilor şi a comercianţilor. Din lipsa informaţiilor şi a deschiderii către nou. Dar nimeni nu s-a gândit să investească cu adevărat în ridicarea cunoştiinţelor profesionale a celor care lucrează în agricultură. Informaţiile circulă ciudat aici, ca într-un carambol cu manta.
Recunosc că în ultima vreme fermierii au început, timid, să accepte că nu sunt atoateştiutori în ale agriculturii. În fotbal încă nu. Şi tot aşa, fiecare dintre noi va şti mai bine decât antrenorul pe cine să bage în echipă. Chiar şi mai bine decât patronul în ce jucători să investească. Iar arbitrii fluieră întotdeauna strâmb când echipa lor pierde. În rest, trebuie să recunoaştem, nici măcar Fiul Domnului nu a câştigat alegeri pe planeta asta, dar ne-a iertat pe toţi. Chiar şi pentru răstignire! Că tare păcătoşi ne-a mai făcut!