Nu lozincile rostite cu patimă jucată din ce în ce mai falsă, vor face agricultura să crească. În niciun caz! Nici fondurile care să acopere x % din pagube, doar cât să nu explodeze mămăliga.
Nici amărâtele de subvenții (deși cine le privește din afară are o cu totul altă percepție, acea că fermierii sunt cumva favorizați – o percepție care adâncește „grija” pentru capra vecinului), parcă venite să adâncească cumva decalajul cu Europa. Ci o finațare pe termen lung, cu dobânzi care să acopere doar întreținerea acestei fantomatice bănci. Capitalismul nu se poate face fără capital, iar fermierii noștrii au nevoie de capitalizare. De întărirea constantă a veniturilor nete care să le poată asigura marje de investit. Nici agricultura nu se poate dezvolta fără finanțare. Doar cu subvenții supuse și ele pe alocuri unei impozitări absurde.
De curând, la un eveniment organizat în cadrul IndAgra, Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN, făcea o paralelă între țara lui de origine, Olanda, și România, tocmai din acest punct de vedere (al finanțării nete a agriculturii). Deși Olanda are o suprafață agricolă de cel puțin 10 ori mai mică decât cea a României, fermierii olandezi beneficiază de credite de 10 ori mai mari (circa 40 miliarde euro/an) decât fermierii noștrii. O paralelă care nu poate aduce decât o perspectivă netă a creșterii îndatorării românilor pe viitor. Ceea ce va fi bine pentru Agricover Credit IFN sau alte instituții financiare care aduc resursa de dezvoltare. O resursă însă împovărătoare (dobânzi și comisioane mari la teremne scurte și foarte scurte, sezoniere sau abia multianuale) care mai mult îngroapă decât să ofere o perspectivă de creștere. În condițiile în care prețurile inputurilor sunt într-o continuă creștere (și din cauză că am lichidat la propriu producătorii locali) iar piața cerealelor mai mult decât volatilă. Parcă programată spre a falimenta fermierii mici și mijlocii. Tendință confirmată de mulți fermieri mari, care simt că în ciuda faptului că PAC are ca paradigmă susținerea și crearea fermei de familie, rezultanta este departe de acest deziderat. Chiar cumva la 180 grade!
Îmi aduc acum aminte de răspunsurile politicienilor la întrebările presei agricole privind crearea și susținerea unei bănci agricole: ba că o asemenea bancă e sortită pieirii, ba că e inutilă, ba că sunt deja prea multe bănci pe lume. Deși e clar că o asemenea bancă este profitabilă pe termen mediu și chiar paralung. Populația va mânca întotdeauna. La fel de sigur ca agricultura este doar sectorul pompelor funebre. Ba și bugetul statului. Că deh, cine împarte parte-și face!
Politicenii, tehnocrații și mai știu eu ce alte animale administrative au amușinat acestă perspectivă dar nu au purces la înființarea unei asemenea instituții financiare. Ba mai mult, au clocit tot soiul de fonduri de garantare, de tip IFN, care iau dobânzi aiurea, dublând practic dobânzile comerciale, doar pentru că dau o scrisoare de garanție. Iar băncile mai cer apoi o mie de alte garanții până să dea banii fermierilor. Asta când vine vorba de fonduri pentru dezvoltarea agriculturii. Adică pentru a se materializa potențialul acela de care tot vorbesc politicenii noștrii. În condițiile în care, practic, agricultura pe ansamblu a dat înapoi în ultimii 26 de ani. De parcă fermierii ar fi condamnați la o veșnică lipsă de perspectivă. Așa că, deși „agricultura românească are un imens potențial”, cum a relevat de curând bunul nostru președinte în discursurile sale patriotardo-electorale, din păcate nu îl vede și fermierul român! Sau cum era o vorbă, agricultura va muri de tânără speranță, dacă nu îndrăznim să facem ceva! Un ceva nu prea dificil. O biată bancă a agricultorilor care să le poate oferi credite pe termen lung. Că agricultura nu e o afacere de azi pe mâine, ca termopanele sau ca telefoanele mobile. Ci chiar regina afacerilor!
Bancherilor, coborâți acolo unde banii vin întotdeauna înapoi, iar rata defaulturilor e aproape de 0. Nu vă mai scărpinați aiurea în spatele urechii stângi cu dreapta. Că fără grâu nu vom avea nici pâinea cea de toate, zilele dar nici cozonaci de sărbători. Fără alte năzbâtii oamenii vor trăi, dar fără pâine, carne, ouă și lapte cam ba! Iar dacă mâine vor dispărea banii și piețele financiare se vor prăbuși, cine are potolul va conduce lumea!