Tradiţii şi obiceiuri în Vinerea Mare
Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.
Zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.
În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (care-l închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului) pe sub care toată lumea trece, până în după-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul altar şi este aşezat pe Sfânta masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului. Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserică. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, în trecut, pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori şi intrând, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grindă de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.
În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în această zi vor fi sănătoşi tot anul. Femeile nu umplu borş în această zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu coş, ca să nu orbească; nu ţes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile şi dihaniile să nu se apropie de casă şi de pomi. Copiii adună flori de pe câmp şi le duc la biserică.
Înălţătoare zi de doliu, tăcere şi meditaţie, Vinerea Mare este cinstită mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Aşa rămâne ea în conştiinţa romanilor contemporani. sursa: crestinortodox.ro
Alte articole in aceasta categorie
Șeful ANSVSA: Noi piețe de export Maroc, Algeria, Kenya!
Târg de Sfinții Mihail și Gavril în curtea MADR
Mesaj APIA ACUM pentru fermieri, crescători animale!
Proiect finanțat de GAL: Film în sat!
Târg 100% românesc! Micii și marii crescători de păsări în curtea MADR!
Premiile pentru inovare VINITECH SIFEL. Lista premiilor 2024
„Ziua Produselor Agroalimentare Românești” - celebrată între 10-12 octombrie în curtea MADR
Un manifest al fermierilor pentru strategii naționale privind managementul riscurilor în agricultură
Coborâtul oilor ținut astăzi fără oi!
Primul Festival European al Bivolului se ține în Maramureș!
Stirile zilei
- 10:41 -
ADAMA lansează în România 4 noi fungicide, un erbicid și unica Tehnologie revoluționară Asorbital®
AgroInfo - 06:01 -
Ordonanță de Urgență! Scrisori de garanție pentru a lua bani europeni!
AgroInfo - 05:51 -
Guvern ACUM: Document obligatoriu plată subvenții APIA hectar, cap animal!
AgroInfo - 05:35 -
AFIR: Raport selecție proiecte valoarea totală 202 milioane euro!
AgroInfo - 05:25 -
Comunicat APIA ACUM! Lista cu toate plățile APIA!
AgroInfo
Bancul zilei
Înfiinţat în urmă cu peste două decenii, odată cu lansarea unei reviste de specialitate, FMG Ferma Media Grup este primul grup media privat din domeniul agriculturii româneşti.
Brandurile grupului, din print sau digital, s-au impus în timp prin varietate, profesionalism și calitate, devenind Alegerea naturală a fermierilor. Din 1998.
