Duminică, 21 august 2011 am participat la Pecica, judeţul Arad, la Praznicul de pită nouă, o sărbătoare deja tradiţională, după cum îi spune şi numele, de sfinţire a pâinii, din noua recoltă.
În cadrul acestei acţiuni mari a fost înglobată una mai mică, un târg agroindustrial, cu expoziţie de produse agricole, acţiune care face parte din proiectul româno-maghiar Agro Partner, finanţat de CE. De fapt, despre proiectul transfrontalier vreau să vorbesc în rândurile ce urmează.
Ce anume face din Agro Partner un subiect special? În primul rând, însăşi faptul că un astfel de proiect există este deja un lucru deosebit. Când peste tot este criticată rata mică de absorbţie a fondurilor europene, iată, la frontiera româno-maghiară, două administraţii locale, Pecica şi Bătania, situate de câţiva kilometri distanţă, pun mâna pe 95.000 de euro, din care 95 la sută nerambursabili. Bani cu care iniţiatorii organizează câteva expoziţii şi achiţionează lucruri utile pentru ambele părţi. Practic, Agro Partner îi ajută pe locuitorii celor localităţi, în majoritate agricultori, să socializeze, de la simple schimburi de idei până la dialoguri mai avansate pe teme agricole. Şi, cine ştie, poate chiar la mai mult de atât. Programul se întinde pe un an, cu vizite reciproce, etc.
Am mai aflat că Primăria din Pecica are un adevărat background în ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene pe proiecte transfrontaliere. Astfel că, dincolo de promovări reciproce, comunităţile implicate ajung să beneficieze şi din punct de vedere economic. Un rezultat concret, se doreşte a fi, din câte am înţeles de la reprezentanţii autorităţilor locale, şi realizarea unei artere de circulaţie dintre Pecica şi Bătania, cât şi reabilitarea unei foste linii de cale ferată. Desigur, tot cu finanţare europeană.
Fără să vreau m-am dus cu gândul şi la alte zone de frontieră, limitrofe Ungariei, care, cu puţin interes, ar putea beneficia de proiecte asemănătoare celor din povestea mea. Mai cu seamă că, şi noi ştim asta foarte bine, Comisia Europeană agreează în mod deosebit iniţiativele de acest gen.
Înainte de Revoluţie, românii din judeţele Arad şi Bihor făceau schimburi comerciale, prin aşa-zisul mic trafic, în ţara vecină. Şi fără nici un fel de subvenţie, cei mai întreprinzători dintre locuitori, vindeau şi cumpăra bunuri în zona de frontieră. Acum, iată, occidentalii ne încurajează, inclusiv financiar, să ne implicăm în proiecte comune. De ce să nu profităm de noile oportunităţi?
Un articol mai amplu despre manifestarea de la Pecica şi despre cei care au făcut posibil proiectul cu pricina, vă invit să citiţi în numărul din septembrie la Revistei Ferma.