Ouăle roşii de Paşte, simboluri şi semnificaţii

Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţa), cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

Cea mai cunoscută legendă spune că, întâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat. Iar ei au răspuns că atunci va învia Hristos, când se vor înroşi ouăle din coşul ei. Şi pe dată, ouăle s-au făcut roşii. Se mai spune că, după Înviere, jidanii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena. Iar pietrele se prefăceau în ouă roşii. Altă legendă spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă şi ele s-au înroşit de la sângele ce cădea din rănile Domnului.

Există şi alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atât de răspândit pe teritoriul românesc, aşa cum era şi în trecut, ceea ce l-a făcut pe un călător turc din secolul al XVIII-lea să numească Paştele sărbătoarea de ouă roşii a ghiaurilor (creştini) valahi.

Oul – simbol al vieţii
Dar oul, simbol al fecundităţii şi al formei aproape desăvârşite, era folosit şi de alte popoare, în ritualurile lor de sărbători. Popoarele Asiei şi Europei, care serbau Anul Nou la echinocţiul de primăvară, ofereau în dar, prietenilor şi vecinilor, ouă roşii. Acest obicei, mult practicat în Italia, Spania, Franţa, Rusia şi chiar în Persia, s-a transmis creştinilor de la păgâni. Şi romanii se zice că foloseau ouăle roşii la sărbătoarea lui Janus. La perşi, egipteni, greci şi gali oul era emblema universului, opera divinităţii supreme. La creştini se credea că el îl reprezintă pe Creator, care creează tot şi conţine în sine totul. La romani este nelipsit în ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paşte, după ce este sfinţit şi toată familia ciocneşte ouă. În dimineaţa primei zile de Paşte, e obiceiul, în Bucovina, de a te spăla cu ou roşu şi cu bani, ca să ai fata roşie că oul şi să fii bogat tot anul.

Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, dacă vrem să vorbim despre arta populară în privinţa ornării ouălor de Paşte, trebuie să ne referim la încondeiatul ouălor. Ouăle inchistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din găoace. În Bucovina (şi nu numai) ele se numesc şi "ouă muncite", dedicând strădania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.

Tehnica diferă în funcţie de zonă, timp, creatorul popular. Cea mai răspândită şi mai renumită tradiţie a încondeiatului ouălor este în Bucovina. Mai întâi, aici se încondeiau ouă crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc ouă golite de conţinut. Instrumentul cu care se "scriu" ouăle se numeşte chişiţa (un vârf ascuţit de tablă de aramă, fixat într-o măciulie a unui băţ plat). Tehnică tradiţională spune că la încondeiat se mişca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseşte şi peniţă, în cazul incodeierii ouălor cu tuş. sursa: crestinortodox.ro