VIDEO! EUROPARLAMENTAR ROMÂN, ULUIT DE CE A GĂSIT ÎNTR-O FERMĂ DE OVINE din BELGIA!

Fermele de ovine sau de bovine din Belgia par mici prin comparație cu ce ferme sunt în România. La noi, cu cât are fermierul mai multe oi, cu atât se presupune că este mai avut. Fermierii belgieni, francezi, etc. au o cu totul altă mentalitate. Fermele lor sunt de familie, nu au multe capete de animale, în schimb se străduiesc să creeze un sistem integrat în așa fel încât ceea ce produc în fermă să fie și vândut.

VIDEO AICI! PE PAGINA DE FACEBOOK AGROINFO!

Așa cum o demonstrează materialul filmat de euroalesul Daniel Buda în ferma La Bergerie d'Acremont din Belgia, fermierul are puține ovine, undeva la maxim 400 de capete, sunt dintr-o rasă perfecționată în producții mari de lapte, specifică Belgiei. Oierul reușește să facă pe an 1.500 de euro profit pe fiecare oaie. În fermă lucrează doar familia crescătorului. Nu are angajați străini. Cu toate acestea, izbutește să aibă o fabrică, unde procesează laptele, nu este nevoit să se roage de procesatori să mărească prețul pe litrul de lapte, și un magazin. Adică, întreg lanțul de la furcă la furculiță.

Ferma este într-o zonă oarecum muntoasă. Am dorit să vin aici pentru a face o scurtă prezentare, nu doar a fermei, dar în primul rând, al conceptului de fermă de succes în Belgia. Un model care poate să fie urmat atât de fermierii din România, cât și de fermierii din alte state UE. Nu o dată am spus că fermierii nu au culoare politică, iar problemele lor nu cunosc granițe.

Este o fermă cu circuit integrat, în care se cresc oi, nu un număr foarte de oi, este foarte important că în această fermă lucrează fermierul, soția lui și tatăl fermierului. Practic, dimensionarea fermei este făcută în așa fel încât nu au nevoie de forță de muncă suplimentară. Pentru că și aici factorul uman este limitativ în dezvoltarea fermelor, dar această fermă, îmi spunea fermierul, că anul trecut a produs în jur de 1.500 de euro pe cap de animal, spune Daniel Buda, pe filmul realizat în ferma belgianului.

Ferma are și un mic restaurant, iar cei care vin să cumpere de aici produse din lapte de oaie sau vin la restaurant trebuie să treacă prin grajdul în care sunt adăpostite animalele. Grajdul, în care oile sunt într-un fel de semistabulație, este spațios, o construcție simplă din panouri, în care luminozitatea este asigurată de panouri transparente intercalate între celelalte în acoperiș. Este prevăzut , pe un perete, cu ferestre rabatabile, dar și cu ventilatoare, care sunt declanșate de senzori. Oile sunt hrănite de pe o bandă încărcată cu furaje.

Sala de muls prevăzută cu 14 locuri este într-un capăt al grajdului, animalele se mulg mecanic, ceea ce ușurează mult munca fermierului, spune euroalesul.

Foarte interesant și interzis în România, fabrica de procesare a laptelui, unde fermierul produce câteva sortimente de brânzeturi, este chiar la capătul grajdului. În Belgia este permis ca fabrica să fie lângă grajd. Pe imagini se poate observa cât de curat și aerisit este grajdul. Fabrica este într-un spațiu zgârcit, dar cu toate acestea strălucește de curățenie.

Este important să produci, să procesezi și, în același timp, să vinzi marfa pe care o ai. Pentru că, degeaba produci, degeaba procesezi, dacă tu nu ai cum să vinzi. Până nu se va realiza acest concept de a se închide acest lanț între producător, procesator și vânzător, fermierul va depinde tot timpul, fie de procesator, fie de retailer, astfel încât el va fi mereu o frunză în bătaia vântului, spune europarlamentarul.