Ro PAC îşi exprimă surprinderea faţă de intenţia MADR de a “perpetua în noul PNDR (2014-2020) dezechilibre majore”

Potrivit Ro PAC, noul PNDR prevede pentru măsura de „Cooperare” o alocare de 3,0139 milioane euro, adică 0,040 % din total, iar pentru cea de „Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare”, 6,0277 milioane euro, adică 0,080 % din total. “Aceste sume sunt cel puţin ridicole dacă nu chiar batjocoritoare faţă de realităţile romȃneşti unde 3,85 milioane de gospodării ţărăneşti trăiesc la limita supravieţuirii şi care, conform viziunii noastre, ar trebui îndreptate către cunoaştere şi asociere în vederea asigurării suveranităţii alimentare a Romȃniei şi a evitării transformării acestei categorii sociale într-o categorie asistată, cȃnd tocmai ea este cea capabilă să aducă plus valoare economiei romȃneşti, sănătăţii sociale, sustenabilităţii eco-diversităţii mediului. Jumătate din populaţia Romȃniei trăieşte la sate. Păi dimpotrivă, cunoaşterea şi asocierea sunt fundamental esenţiale pentru creşterea capacităţii de dezvoltare a satului romȃnesc, independenţă energetică, agricultură ecologică”, se arată în comunicatul Ro PAC.

Astfel, Alianţa Ro PAC îşi exprimă surprinderea faţă de intenţia MADR de a perpetua în noul P.N.D.R. (2014-2020) “dezechilibre majore, respectiv o situaţie scandaloasă şi periculoasă pentru suveranitatea alimentară a Romȃniei în ceea ce priveşte distribuţia subvenţiilor europene. “Astfel din totalul ferme romȃnesti beneficiare APIA (1.126.269), 1% (11.275) erau beneficiare în anul 2008 a 51,23 % din subvenţiile europene (4,854 miliarde euro) faţă de fermele familiale ce reprezentau în 2008, 99 % din fermele romaneşti şi care erau beneficiare în acelaşi an a 48,77 % (4,622 miliarde euro). La această situaţie anacronică se mai adaugă 2.500.000 de ferme trecute în istorie de către guvernanţi în perioada 2007-2013 prin scoaterea acestora din rȃndul beneficiarilor APIA”, argumentează Ro PAC în comunicatul citat.

Alianţa precizează că factorul politic nu a înţeles din păcate consecințele dezastruoase ale fenomenului de dispariție a fermei familiale:
“- Dispare în primul rând grupul social care le-a asigurat supraviețuirea politică după ’90;
- Dispare un țesut social în mediul rural care a jucat, în ultimii 23 de ani, rolul de tampon social pentru pacea socială din țară;
- Dispare singurul grup social, capabil de a crea stabilitate economică pe termen scurt și mediu;
- Dispare din mediul rural grupul social ce va lăsa locul unor grupuri etnice de imigranți din est;
- Dispare grupul social purtător al tradițiilor poporului român și implicit al identității naționale;
- Dispare grupul social cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o țară în criză;
- Dispare grupul social ce deține în proprietate românească mare parte din patrimoniul funciar al țării. Pentru securitatea alimentară a Romȃniei, păstrarea fondului funciar este esențială;
- Dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a enoriașilor bisericii naționale, dezechilibrând stâlpul principal al societății românești;
- Dispare deținătorul unui patrimoniu gastronomic inestimabil pentru generațiile viitoare;
- Dispare grupul social capabil de a produce alimente gustoase și sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale;
- Dispare grupul social care protejează mediul înconjurător prin practicile sale, esențiale pentru sănătatea populației;
- Dispare grupul social ce poate asigura suveranitatea alimentară şi agroenergetică a Romȃniei”.