UN COD DE BUNE PRACTICI CRITICAT ASPRU DE LAPAR: AVANTAJAT APICULTORUL, DEZAVANTAJAT AGRICULTORUL!

Stimate Domnule Ministru,

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, în calitate de organizație reprezentativă a fermierilor români, prin Președinte Laurențiu Baciu (în foto, n.r.), vă transmitem următorul punct de vedere cu privire la proiectul Codului de bune practici în relația dintre fermieri și apicultori:

Obiectivele definite la pct.2 din Cod evidențiază faptul că, deși Codul se numește ,,Codul de bune practici în relația dintre fermieri si apicultori’’ în realitate urmărește exclusiv interesele apicultorilor în detrimentul intereselor fermierilor.

- Valorificarea cu eficiență maximă a tuturor culesurilor, indiferent că este vorba de livezi, perdele forestiere, păduri sau culturi agricole și creșterea producțiilor la produsele apicole (miere, polen, ceara, propolis, etc);
- Reducerea pierderilor de albine și familii de albine datorate substanțelor cu care sunt stropite livezile, perdele forestiere, pădurile sau culturile agricole, precum și datorită tratamentelor ce se aplică semințelor destinate înființării culturilor agricole cu caracter entomofil;
- Evitarea contaminării producțiilor apicole cu substanțe provenite din produse de protecția plantelor.

Considerațiile generale definite la pct.3 sunt, de asemenea, obligații în sarcina fermierilor:

- Asigurarea unui habitat propice pentru dezvoltarea și conservarea biodiversității și a speciilor polenizatoare;
- Includerea culturilor de protecție (cover crops) pe întregul ciclu de rotație a culturilor;
- Stabilirea corectă, în asolament, în timp și spațiu, în funcție de condițiile specifice locale ale culturilor acoperitoare sau de protecție folosind cu preponderență speciile de plante benefice faunei polenizatoare;
- Plantarea vegetației permanente pe terenurile fermelor, ierburi perene și alte tipuri de vegetație, care stimulează și protejează entomofauna;
- Informarea apicultorului, la cererea acestuia, ce hibrid sau soi a fost semănat și la ce dată, a tratamentelor fitosanitare aplicate și a celor planificate;
- Amplasarea panourilor de avertizare referitoare la produsul folosit ca tratament pentru sămânță;
- Va anunța apicultorul, pe numărul de contact stipulat în contract, prin SMS, că urmează a se efectua tratamentul cu produse de protecția plantelor precum și denumirea produsului folosit pentru ca acesta să poată lua măsuri de protectie a albinelor pe propria răspundere;
- Va indica apicultorului sursele de apă cele mai apropiate și drumurile de acces accesibile cele mai apropiate;
- Tratamentele cu produse de protecția plantelor asupra culturilor agricole și a plantațiilor pomicole se vor desfășura în perioade de timp cât mai scurte care nu vor putea depăși 7 zile consecutive pentru o cultură agricolă sau plantație pomicolă;
- Tratamentele fitosanitare cu produse de protecția plantelor la culturile agricole și plantații pomicole aflate în faza de înflorire se vor executa numai cu produse care nu sunt toxice pentru albine;
- Aplicarea de produse de protecția plantelor pe suprafețele de teren agricol aflate la mai puțin de 1 km distanță față de pădurile formate din specii melifere, de livezi se realizează doar cu produse care nu sunt toxice pentru albine;

La aceste obligații se adaugă cele menționate la pct. 5, codul fiind practic o listă impresionantă de obligații pentru fermieri care vizează modificarea procesului tehnologic: planificarea și organizarea producției agricole; modul de semănare; modul de curățare a utilajelor; modul de reglare a utilajelor etc. Toate aceste obligații sunt obligații esențiale, de fond care măresc în mod consistent costurile de producție.

La pct. 4 sunt stabilite obligațiile apicultorilor, obligații redundante precum:
 - să nu se scalde in apa din canalele de irigații;
 - să nu fie în stare de ebrietate;
 - să nu pescuiască în canalele de irigații pe marginea cărora trec liniile electrice aeriene;
 - să nu depășească viteza de 50km/h în fermă.

Obligațiile fermierilor sunt de natură să îngrădească în mod flagrant dreptul de proprietate al cultivatorilor, fiind vădit neconstituționale și contrare dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului prin care se interzice statelor membre dreptul de a stabili în mod discreționar asupra folosinței bunurilor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice.

În plus, prin blocarea unei suprafețe importante de teren, se avantajează în mod nejustificat apicultorii, care nu au niciun drept asupra terenurilor respective, creându-li-se astfel un câștig nejustificat, în detrimentul agricultorilor.

Prin urmare, arătăm că prin interdicția de a nu aplica produse de protecție pe o distanță de 1 km, respectiv 3 km se aduce o atingere gravă culturilor agricultorilor, acestea putînd suferi în orice moment pagube deosebit de mari cauzate de diferiți dăunatori, precum și diminuarea producției.

De asemenea, arătăm că prevederile europene în vigoare în acest moment nu impun stabilirea unor asemenea obligații în sarcina agricultorilor.

Apreciem că adoptarea unui asemenea Cod de bune practici ar îngreuna nejustificat activitatea agricultorilor, în condițiile în care legislația ar trebui să fie simplă și ușor de aplicat pentru a se putea crea o agricultură sustenabilă care să fie aptă să ajute la creșterea economică și socială a acestei țări, și să nu se creeze în mod frecvent obligații suplimentare doar în sarcina agricultorilor.

Pe de altă parte, se creează un precedent periculos: agricultorii vor avea numeroase obligații, nu doar în raport cu apicultorii, ci și în raport cu alte categorii profesionale!

Or, economia de piață este strict protejată de Constituția României, obligația de a garanta libertatea economică și promovarea egalității între cei care participă la activități economice fiind o îndatorire a statului care, prin adoptarea unui astfel de cod ar încălca aceste valori fundamentale.

Mai mult, in Codul de bune practici nu se stabilește o despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului de caăre agricultori. Or, pe de o parte, agricultorul este în imposibilitate de a-și proteja cultura prin utilizarea produselor de protecție, fapt ce atrage în mod clar o diminuare a producției iar, pe de altă parte, acesta nu este despăgubit pentru pierderile suferite ce includ și costurile suplimentare pe care trebuie să le suporte ca urmare a noilor obligații reglementate de Cod în favoarea apicultorilor.

Cu siguranță, relația dintre apicultori și agricultori trebue să fie una de bună înțelegere, reglementată prin acorduri reciproce si nicidecum prin acest cod care reglementează o relație existentă și funcțională de secole între cele două categorii profesionale.

Laurențiu Baciu, președinte LAPAR