OPINIE! Am asistat azi la o conferință de presă organizată de MADR. O conferință de presă cu o anume temă, care oricum nu a contat și nici nu va conta vreodată! Absolut toată această construcție a avut un singur rost. Acela de a ne aburi pe viscol cu libelule roz și poieni mătăsoase. Aș vrea să nu fiu greșit înțeles. Până azi nu am cunoscut un om mai vrednic și plin de intenții bune precum actualul ministru al agriculturii.
Am avut momentele mele de admirație și chiar de înțelegere pentru domnia sa. I-am fost aproape cu tot sufletul și am încercat să-l țin cu picioarele pe țărâna patriei. A țărișoarei pe care o tot pomenește cu înflăcărare de fiecare dată. Semn că o iubește cu patimă! Dar, trebuie să recunoaștem că Petre Daea a trecut la next level. A așezat șaua pe angajații MADR și i-a pus, la propriu, cu boticul în lăbuțe. Nu neg că asta a dus la o oarecare iluzie de eficiență. Însă, când absolut nimeni nu mai are păreri personale și nici glăscior decât pentru murmure de admirație, ceva se lasă ca o secure boantă peste un gât plăpând.
Când nu mai există nimic îndoielnic prin grădina fericirii de sub bagheta magică a tovarășului Daea, atunci trebuie să ne punem atenția la vegheat. Programe lăudabile se implementează ca acum trei decenii, cu ton de fanfară militară și bătăi de tobe înainte de un salt mortal. Dar ceva sună a gol. Atât de tare încât toți se fac că altcineva a tras fâsul. Găselnițe de locul întâi la nivel european când toată lumea doarme sau a terminat cursa. Recorduri absolute obținute fără a intra în nicio competiție. Rezolvări de ecuații cu o singură necunoscută, cunoscută de parcă ar fi șiruri nesfârșite de matrice aduse în fața unui public extaziat. Am asistat ieri la multe gogorițe pe care, cu sinceritate, nu le pun numai în sarcina celui care le-a rostit ca pe tatăl nostru. Una dintre ele m-a făcut pur și simplu să râd într-o sală mult prea solemnă.
Ca atunci când un popă propovăduiește sărăcia și așteaptă bogații să-i umple cutia milei. Chestia cu omul de afaceri care până mai ieri, adică înainte de campania „Alege oaia”, tăia 4-5 oițe pe săptămână, iar după ce a trecut caravana cu „halește oaia cu ministrul Daea” la cuțitul dumnealui s-au înzecit mioarele dispuse să satisfacă poftele românașilor. Cum un retailer a trecut de turismul cu porcii îngrășați prin Europa la peste 1.200 de porci/zi sacrificați din zestrea producătorilor țugulani, ca la foc automat. Te și miri cum naiba de până acum nimeni nu a zărit această oportunitate. Că doar nu era vreo ditirambă de nerostit decât de cine știe limba negustorilor. Cât privește programul tomata, totul este la dublu față de anul trecut. Sporurile de cel puțin 200% sunt deja mici față de ce am văzut la oi și porci. Până și infinitul se jenează când vine la socoteala MADR-ului.
Eu mă tot rog ca măcar o zecime din prognoze să fie reale și că măcar cei peste 5.000 de doritori de porci moca să primească câte o costiță la îngrășat. Oricum alimentarea cu bani a programului este undeva la 4 mil euro. Dacă împărțim suma totală la 50 euro, cât este prețul unui grăsunel de Bazna & Mangalița ar rezulta circa 80.000 de bucăți. Uf! La capitolul lână se presupune că se vor colecta 36.000 t când capacitatea estimată de depozitare este de 23.000 t. Iar cei care au raportat aceste capacități au înmulțit cu siguranță cel puțin cu 10 posibilitățile, pentru că știu că totul este doar așa, la OHA! Parcă văd că vor oferi tot 1 leu/kg oierilor sau și mai puțin. Iar oierii vor face iar mărunt din buze pentru că nu se poate și aici să impui un preț minim ca la porcul cu omega 17. Să nu mai vorbim de faptul că doar un procesator obedient, ori prins în mrejele Mafaldei, va putea plăti un preț fix într-o piață liberă. Doar dacă nu vom ajunge iar la subvenționarea cărnii de porc ca pe vremea primului mandate Iliescian.
Acum, la final de text, sper că, într-o zi, românii vor înțelege că economia de piață are reguli simple și de nefentat. E ca la regula de trei simplă sau ca legea conservării materiei. Adică, orice negociere umflată într-o parte va aduce o lipsă asemenea în partea opusă. Și de cele mai multe ori în buzunarul fraierilor care trudesc ca proștii.