ȘCHIOPUL OILOR, BOALA CARE-I PĂGUBEȘTE pe CIOBANI!

Este o perioadă când apar foarte multe afecțiuni, adică afecțiunile acestea podale. De fapt, și în vară, deoarece a fost o vară destul de ploioasă, au apărut afecțiuni podale la oi. Această pododermatită infecțioasă (șchiopul oilor n.r.) este una dintre cele mai păguboase boli a oilor. Foarte mulți crescători de ovine au de suferit din cauza ei, din pricina pierderilor economice ivite când se încearcă tratarea acestei boli. Este vorba despre celebrul șchiop al oilor, iar această pododermatită infecțioasă este produsă de o bacterie. Trebuie înțeles că nu apare doar din cauza umezelii și a condițiilor neprielnice în care sunt ținute oile, adică pe pășuni umede, mlăștinoase sau în zone cu soluri grele, lutoase.

Nu doar acest lucru influențează apariția pododermatitei, ci și bacteria respectivă, care rezistă în timp și care poate fi găsită la animalele care au simptome, nu foarte grave unele dintre ele, chiar și câțiva ani. Bacteria rămâne la unul sau două animale, poate chiar la mai multe, nu provoacă aspecte clinice foarte grave, deși se întâmplă să fie de multe ori grave, iar germenul de la nivelul onglonului ( copitei n.r.) este diseminat în zona în care au fost sau sunt animalele la pășune și efectiv îl iau și celelalte animale. Bineînțeles, în condiții prielnice, cum am spus, umezeală, padocuri pline cu noroi, așternut umed și soluri lutoase.

În general, observăm șchiopătatul oii, afectează membrele anterioare, la început un membru, după aceea poate să afecteze toate cele patru membre (picioare n.r.). Boala este progresivă și duce la o necroză (distrugere n.r.) atât a tegumentului interdigital, până deasupra coroanei, la tegumentul tălpilor. Necroza purulentă care apare, infecțiile, supra-infecțiile care se propagă în zona respectivă duc și la exongulație, adică îi cade cutia de corn la oaia respectivă și de aici  la lucruri mult mai grave. Animalul nu se deplasează, nu consumă hrană, scade producția de lapte, pot să apară septicemii datorate supra-infecțiilor și chiar moartea animalului, explică medicul veterinar Paul Jurjuman, județul Hunedoara, pentru emisiunea Satul hunedorean.

Ce trebuie să facă crescătorii de ovine pentru ca turmele de oi să nu fie contaminate cu șchiopul oilor?

Una dintre cele mai bune măsuri de prevenție se referă la cumpărarea ovinelor. Oierul trebuie să știe dacă a cumpărat o oaie sănătoasă și aici intervine certificatul de sănătate pe care mulți dintre crescătorii de ovine îl vor obligatoriu. Nu ar trebui să se vândă ovine care nu au certificate de sănătate, parafate de un medic veterinar. Șchiopul oilor este o boală contagioasă, iar odată ce oierul a cumpărat un animal care are această boală, dar în exterior nu se vede niciun simptom, își poate îmbolnăvi toată turma, paguba fiind substanțială.

Dacă achiziționăm animale este important să știm de unde le-am luat, să nu le luăm din turme infectate. Dacă le luăm din turme infectate este bine să le ținem oarecum într-o perioadă de carantină, o lună-două, ceea ce este foarte greu pentru crescătorii noștri de oi. Evitarea pășunării pe pășuni umede sau schimbarea frecventă a pășunilor, ceea ce, probabil, este destul de greu în zilele noastre. În ceea ce privește vaccinul, acesta nu dă rezultate, adică au fost încercate ceva vaccinări, dar datorită multor serotipuri care se întâlnesc la bacteria respectivă nu este eficace, spune medicul veterinar din Hunedoara.

Cum se tratează șchiopul oilor?

Trebuie examinat tot efectivul de animale atunci când sunt câteva oi șchioape și trebuie separate de turmă cele bolnave. Trebuie efectuat un tratament chirurgical, curățarea ongloanelor foarte bine și a țesuturilor necrozate din zona ongloanelor și aplicate tratamente, fie cu unguente, fie cu spray-uri, iar tratamentul general se face cu antibiotice cu spectru larg. Antibiotice, fie sulfamide, fie oxitetraciclină, în principal cam acestea se folosesc. Pe lângă aceste tratamente, este bine ca animalele să fie trecute prin băi cu formol 10% și sulfat de cupru între 5% și 20%. Aceste băi trebuie făcute, în efectivele cu probleme, o dată sau chiar de două ori pe săptămână. Mulți ciobani spun că formolul sfarmă copita și nu este bine, dar nu o sfarmă. De fapt, se duc țesuturile care sunt deja bolnave și încet-încet se curăță de pe copita animalului, a explicat dr. Paul Jurjuman.