SUPĂRARE ÎNTRE FERMIERI. În România, politicile agricole sunt haotice, făcute după chipul unui ministru sau al altuia și lipsite de coerență, spune fermierul Marcel Cucu.
Fermierul Marcel Cucu are la Viziru o fermă vegetală de aproximativ 250 ha, pe care are cultură mare și o altă fermă în care crește 1.000 de porci pe serie. Stă bine, spune el, chiar dacă nu se consideră un mare fermier. Ar putea avea mai mult, dar greutățile sunt mari, și asta pentru că fermierul român nu este pe picior de egalitate cu colegii săi din Uniunea Europeană.
Marcel Cucu ar vrea ca studenți din universitățile agricole să facă practică în ferme, dar și să fie pusă din nou pe picioare cercetarea în domeniu. Și ar vrea să nu mai fie așa o mare diferența între agricultura românească și cea din Vest.
Închipuiți-vă un fermier român și unul francez la aceeași tarabă. Ultimul își permite, de exemplu, să vândă grâul cu 100 de euro pe tonă pentru că, din cei 100 de euro, la el, 30 reprezintă un beneficiu în mod cert. Fermierul român nu poate vinde cu același preț sau cu unul chiar mai mic.
Pentru el, costurile sunt mai mari decât cei 100 de euro, din cauză că acesta vine cu resurse proprii sau împrumutate de la bănci, la dobânzi și comisioane care n-au scăzut niciodată sub 15 procente. Dacă ar fi să facem comparație doar la finanțările bancare, în vest, costurile sunt de maximum 3%. Sunt unele țări unde, pentru anumite elemente de tehnologie agro-zootehnică dobânda bancară este zero. În România e altfel, a declarat Marcel Cucu, pentru Radio France International.