Să „furăm” câteva idei de la fermierii americani!

Principalele asemănări, şi cred că de aici ar trebui totuşi să pornim, sunt potenţialul agricol şi uman existent, păstrând, desigur, proporţiile de rigoare. O altă asemănare, care nu trebuie neglijată, este fenomenul de migrare a populaţiei urbane spre mediul rural, cu care se confruntă actualmente ambele ţări.

Apoi, să ne uităm la premise: preconizata criză alimentară, concomitent cu creşterea accentului pus pe plan mondial pe agricultură.

Trendul preţurilor produselor agricole şi implicit trendul importanţei agriculturii pe plan mondial, îi încurajează pe americani să pună un accent tot mai mare pe agricultură. Cum? În primul rând, prin stimularea creşterii suprafeţei cultivate. Astfel, americanii vor să acorde subvenţii, cât şi să susţină, prin diferite căi, înfiinţarea de noi exploataţii agricole. Guvernanţii din unele state afirmă că vor să crească suprafaţa agricolă cultivată cu până la 20 la sută. Iar Departamentul de Agricultură al SUA şi-a propus ca în următorii ani să fie înfiinţate nu mai puţin de 100.000 de noi ferme agricole.

Printre modalităţile de încurajare a dezvoltării mediului agricol, oficialii SUA au în plan o politică de creditare favorabilă, cât şi organizarea de cursuri de şcolarizare pentru fermieri. Important este şi faptul că americanii au stabilit grupul ţintă căruia i se adresează programele statului: tineri, femei, populaţia de origine hispanică, indienii nativi şi veteranii de război. Analiştii de peste hotare spun că că iniţiativa SUA este bine gândită, aplicabilă în termeni realişti.

Pot românii copia ceva din politica SUA în materie de agricultură? Sigur că pot! Şi noi avem tineri şomeri care nu ştiu ori nu au încotro să se îndrepte. Femeile din mediul rural sunt, şi asta aproape dintotdeauna, fără slujbe. Şi nu în ultimul rând, în România există o populaţie însemnată de etnie romă, care nu are unde să muncească. Potenţial de creştere a agriculturii autohtone ştim că este. Ce ne împidică atunci să trecem la treabă, cum se spune?

Dacă nu ştim cu ce să începem, haideţi să ne inspirăm de la americani! Să facem programe, să gândim strategii realiste, pe care apoi să le implementăm. Observaţi că am precizat strategii realiste şi programe implementabile. Ori unde este „buba” până la urmă?