În agricultură e afacere; e piaţă; preţurile nu se controlează, nu se dirijează, ele se formează în urma cererii şi a ofertei. Regula-i simplă: se produce mult, scade preţul, recolta puţină creşte preţul!
„În agricultură e afacere; e piaţă; preţurile nu se controlează, nu se dirijează, ele se formează în urma cererii şi a ofertei. Regula-i simplă: se produce mult, scade preţul, recolta puţină creşte preţul! Lucru îndeobşte ştiut, România este o ţară preponderent agricolă, produce mult şi - aproape logic şi legic - şi preţurile sunt foarte mici. Este adevărat că preţurile la kilogramul de grâu, de soia, de floarea-soarelui, dar mai ales preţul unui kilogram de porumb nu acoperă cheltuielile de producţie, îndeosebi în condiţiile de irigare! Subvenţia europeană şi ajutorul complementar ar fi trebuit să ne aducă pe noi, fermierii, mult mai aproape de realitatea economică, că altfel dispărem! Agricultorii români ar fi trebuit să ajungă la un alt nivel de subvenţie europeană şi sprijin din ţară, cel puţin la fel cu statele comunitare”, ne-a declarat Ionel Panaite, fermier din judeţul Galaţi.
Producătorul agricol opinează că la 40 de bani kilogramul de porumb e dezastru! „Păi, cheltuieşti aproximativ 2 lei/kg şi iei 40 de bani la vânzare? Porumbul, pe lângă celelalte plante de cultură, în primul rând, cere îngrăşământ mult şi îi trebuie apă suficient de multă! În condiţiile date, noi, micii fermieri, ce facem, intrăm în colaps!?”, se întreabă retoric cultivatorul.