Europa în jos, România în sus?

De câţi ani are nevoie România pentru a ajunge din urmă ţările avansate din Europa Occidentală, gen Germania ori Franţa ? După cum se ştie, în momentul de faţă, noi suntem prin coada clasamentului la nivelul de trai şi ca nivel de dezvoltare, în general. Cele mai aproape de noi, fiind ţări precum Ungaria şi Polon, dar şi distanţa faţă de acestea este măricică. Potrivit calculelor ( care au la bază rapoarte ale Institutului Naţional de Statistică, statistici privind Produsul Intern Brut, etc) pentru a le ajunge din urmă ar trebui să treacă circa 18-20 de ani. Iar în ceea ce priveşte Germania, de pildă, se spune că doar într-o sută de ani ne vom  putea apropia mai mult, la circa două-treimi, de nivelul de trai al nemţilor. Astăzi, conform unor estimări,  noi avem stadiul RFG-ului din 1950, potrivit unui articol interesant publicat pe www.businessday.ro

Nu trebuie să fim specialişti în statistică economică ca să pricepem că situaţia nu e pe roze deloc. Cu toate progresele făcute în ultimii ani, România rămâne ţara fără drumuri, apă curentă, canalizare ori spitale, care să corespundă unor cerinţe minime. Başca, o  corupţie fără sfârşit. Dar cel mai dureros este faptul că astăzi, România produce hrană puţină şi scumpă. Deşi beneficiem de un potenţial de invidiat, care ar putea hrăni două Germanii. În loc să tăiem panglici de fabrici de procesare a animalelor, legumelor şi fructelor, oficialii noştri se laudă cu deschiderile de supermarketuri. Chiar şi acum, într-o perioadă de instabilitate economică, singurele lucruri notabile sunt inaugurările de magazine alimentare, aparţinând brandurilor europene.

Ironia face că astăzi asistăm la un nou trend al istoriei: începutul declinului civilizaţiei occidentale, din cauza costurilor sociale tot mai mari.  Asta se ascunde, de fapt, sub sintagma „datoria statelor suverane”. Având cauze multe şi complicate, guvernările occidentale încep să aibe probleme financiare majore. Efectul? Ţările europene dezvoltate întâmpină dificultăţi serioase în a mai asigura cetăţenilor obişnuitul confort occidental.

Ce se poate întâmpla cu fisurile sistemului ? Unde pot duce acestea ? Cel mai verosimil este scenariul cu prăbuşirea nivelului de trai al europenilor. Trebuie doar să ne întrebăm în cât timp inevitabilul se va produce.

Aşa se face că, printr-o ironie urâtă a istoriei, România poate ajunge la nivelul de dezvoltare al UE. Din păcate, nu pentru că noi vom creşte, ci pentru că europenii, iată, o vor lua la vale. Ştiu că sună cinic. Momentan însă, observând ce se petrece în jur, nu am nici un motiv să fiu optimist pe termen lung.