Peste 40% din terenul nostru arabil ar fi exploatat de fermieri străini! Cine ne face agricultura în România?

Anul trecut, APIA ar fi plătit subvenția pe suprafață pentru 800.000 ha, care aparțin cu acte în regulă unor fermieri străini. În total, cu ce e arendat, aceștia ar exploata aproximativ 4 milioane ha din suprafața noastră arabilă. Niciun fermier român nu apare prin statistici că ar fi cumpărat vreun petec de pământ în Franța, de exemplu. Ar fi și dificil. În Franța, vânzarea-cumpărarea terenurilor este supravegheată atent de SAFER, care reprezintă societățile de amenajare funciară. Pământul este considerat patrimoniu național, iar fermierii exploatează aceeași suprafață de zeci sau chiar sute de ani pentru că fermele se lasă moștenire. În Elveția, Italia, Germania, prețurile pipărate țin departe fermierii români. În schimb, străinii au fost atrași ca de un magnet de pământul nostru. Au venit, au cumpărat când hectarul avea un preț mic, exploatează moșii întinse, s-au însurat cu românce și nu mai vor să plece. Iată câteva dintre poveștile lor!

Ialomița:De la francezul pasionat de porumb la o dinastie de indieni

Arnaud Perrein (în foto), fermierul cu 4.000 ha, deține ferma Sopema din localitatea Mihail Kogălniceanu și este președintele primei Asociații a Producătorilor de Porumb. Fermierul francez s-a stabilit în țara noastră în 1992, când țăranul român vindea bucuros pământul ca să-și cumpere un televizor. Arnaud s-a căsătorit cu o româncă și are trei copii. Tot în Ialomița, a cumpărat, în mai 2015,  2.500 ha de teren și familia indiană Gupta, care operează prin Transdanube Industries. Cele două ferme achiziționate, Agroholding și DMX Royal din Contești, au contracte de arendă care expiră peste 22 de ani. Fermierul Victor Chivu este cel care le-a vândut indienilor.

Teleorman: Fermierul care a făcut structura metalică a podului Basarab din București

Președintele grupului IRAGRI Ital Group și membru LAPAR, italianul Piero Francisci (în foto) cultivă cereale pe 2.500 ha și are o fermă de creștere a porcilor cu peste 10.000 de capete pe an. A venit în România în 1993 și prima firmă înființată s-a numit Coifer Impex SRL și nicidecum nu se ocupa de agricultură. Era axată pe construcții, arhitectură și fabricare de structuri metalice. Piero Francisci este inginer. Cine nu știe, fermierul a fost cel care, în 2006, a realizat și montat structura metalică a podului Basarab din București. Cine vine în capitală cu trenul, când intră în Gara de Nord va zări această structură dispusă în forma unor raze metalice. Doi ani mai târziu, italianul a vândut firma forțat de criza economică, după cum a declarat, și a cumpărat 560 ha de pământ arabil în Teleorman. În trei ani, a mai luat în arendă 2.000 ha, iar în 2009, a cumpărat o fermă de porci în localitatea Ștefănești, județul Argeș, unde crește anual 10.000 de capete.  În 2011, italianul a construit pe fonduri europene 16 silozuri cu o capacitate de stocare de 22.000 de tone și o fabrică de nutrețuri combinate.

Dolj:Neamț, englez și francez cu pașaport de oltean

În Oltenia l-am descoperit pe fermierul german Andreas Friedmann Lavislav care exploatează aproximativ 3.500 ha în localitatea Întorsura. Agrifarm SRL a fost înființată în 1999 de compania germană FAHMRA BETEILIGUNGSSLLSCHAFT GMBH, iar împuternicit este Andreas Friedmann Lavislav. Suprafața de 3.500 ha este împărțită astfel: cereale (grâu, orz, ovăz, secara, porumb, sorg), plante oleaginoase (floarea soarelui, rapiță), plante tehnice (muștar); pomicultură – 10 ha de livadă, formată din pruni, meri, caiși, vișini, cireși; plante energetice – firma are o pepinieră de salcie energetică în suprafață de 40 ha, a cărei producție anuală de butași este suficientă pentru cultivarea a 1.000 ha salcie energetică.

Tot în Oltenia a cumpărat pământ și fermierul englez Andrew Shegog, care, împuternicit de o companie britanică, a înființat, în 2009, Isolde Farms SRL, cu sediul în Craiova. Firma exploatează pământ în localitatea Cârna și a construit pe bani europeni, accesînd măsura 123-creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere din fostul PNDR, 10 silozuri cu o capacitate totală de depozitare de 29.000 tone.

Fermierul francez Maxime Laurent s-a mutat în România când avea 19 ani. A însoțit un convoi de echipamente agricole și nu a  mai plecat.  Acum cultivă cereale pe 2.000 ha în Măceșu de Sus, s-a însurat cu o olteancă, și-a clădit o casă și se consideră pe jumătate oltean. Francezul spune că, dacă ar fi rămas la el acasă, s-ar fi chinuit o viață pentru un salariu de 1.200 de euro.

Arad și Timiș:Elvețieni cu culturi eco și alsacieni cu o fermă de 5.000 ha

O întreagă familie de elvețieni, bunici, părinți, nepoți, a renunțat, în urmă cu 11 ani, la cantonul Lucerna din Elveția și s-au mutat la Firiteaz în județul Arad. Elvețienii au cumpărat 800 ha de teren arabil. În 1998 am avut o șansă să cumpărăm teren în România și nu am stat pe gânduri. În 2004 ne-am mutat aici cu părinții mei, iar în 2008 au venit și sora și cumnatul meu. Au fost probleme la început pentru că nu cunoșteam deloc limba, spune Christian Hani. Elvețianul a construit ferma ecologică BioFarmland, care cultivă 40% leguminoase și 60% cereale. Toți membrii familiei vorbesc cursiv limba română, iar cei doi copii ai lui Christian au urmat școala din comună. Sora lui Christian, Katharina, se ocupă de ambalarea produselor ecologice. A făcut până acum 15 tipuri de muștar certificat. Soțul ei, Theo, a renunțat să mai fie bancher în Elveția și preferă agricultor în România.

La Buziaș, în Timiș, un grup de prieteni, toți alsacieni din Hexagon, au înființat în 2000 Alsace Farm care exploatează 5.000 ha. Au început cu 500 ha, concesionate de Agenția Domeniilor Statului (ADS) și cu o investiție de 50.000 de euro. Principalii asociați sunt Alfred Wittman și Philippe Deguille, iar firma a avut anul trecut, potrivit RisCo, o cifră de afaceri de  3,9 milioane de euro.

Numărul fermierilor străini este mult mai mare. Agroinfo a surprins doar câteva dintre povești, dar promite să continue subiectul. (Surse: APIA, Land in Europe, raport Hands off the Land și asociația europeană Via Campesina, cotidianul Le Monde)