Răspuns Ministrului la ideea Camerelor Agricole

În primul rând, pentru că se doreşte ca ele să reprezinte interesele prea multor categorii socio-profesionale. Un ghem de interese greu de desluşit.
Comparaţia care îmi vine în minte este aceea a unui car cu 8 boi, care trag însă în direcţii diferite.

Pentru că instituţional ele reprezintă entităţi foare complicate, care au doar formal atribuţii, însă prea puţine pârghii să le pună în practică.
Se observă că nici Parlamentul României, care are puterea de legiferare aproape absolută, nu poate rezolva astăzi problemele societăţii... ce să mai zic de Camerele Agricole…

Pentru că au nevoie de un buget foarte mare ca să funcţioneze (legat de care ideea alegerilor este una dintre cele mai proaste soluţii).

Pentru că de fapt nu se ştie ce lucruri concrete vor rezolva ele. S-au inserat în lege o serie de obiective care revin în prezent altor forme de organizare, incapabile să le pună în practică şi se speră că noua structură le va găsi rezolvarea….

Pentru că nu există competenţa necesară la nivel local, nu există expertiza pentru gestionarea unor probleme aşa complexe, ca acelea care se doresc rezolvate prin înfiinţarea Camerelor Agricole.
Alegerile nu aduc competenţă. Alegerile aduc reprezentare. Competenţa se câştigă prin învăţare şi experienţă.

Din punct de vedere instituţional şi legislativ există în România suficiente intrumente pentru rezolvarea tuturor problemelor majore din agricultura.

Interesele crescătorilor pot fi reprezentate prin intermediul structurilor asociative, a grupurilor de producători, care au început să îşi facă simţită prezenţa din ce în ce mai mult pe scena naţională.

Politicile agricole sunt create şi pot fi implementate prin Ministerul Agriculturii şi agenţiile din subordine. Comasarea terenurilor agricole, absorbţia fondurilor comunitare, etc.

Consultanţa agricolă poate fi realizată prin intermediul Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă (mai precis a structurii organizatorice rămase), licee, universităţi şi firme de consultanţă private.
 
Gestionarea altor probleme, bagate pe gât Camerelor Agricole, cade în sarcina altor autorităţi ale statului.

Chiar dacă vor fi create, Camerele Agricole vor avea nevoie de ani de zile pană să îşi găsească rostul şi locul în rândul celorlalte instituţii ale statului şi mai mult de 10 ani pană vor putea să înceapă să îşi îndeplinească obiectivele.
Vor muri însă din lipsă de finanţare şi în pasiunea luptelor electorale, căci spiritul naţional se manifestă cu mare ardoare cand vine vorba de funcţii.

Poate dacă am reciti legislaţia existentă şi ne-am apuca să punem în practică măsurile  discutate de ani de zile, care se referă le fermieri şi la mediul rural, nu ar mai fi nevoie de noi reguli şi structuri de organizare.

  Dar e bine şi aşa....Cei din legislatura şi guvernarea viitoare ce dracu să facă? Trebuie să aibă şi ei de lucru, modificând de la temelie tot ce se legiferează azi.... În acest sens propun înfiinţarea Camerelor Superinteligente pentru Agricultură şi Dezvoltare. Vă voi spune la ce sunt bune concret după de le înfiinţăm. Propun alegeri în 6 rânduri de scrutin, în ţară şi în străinătate şi alocarea a 10% din PIB de la bugetul de stat.

Consultant dr.
COSMIN POPA