Falimentul abatoarelor, până când?

Principalele cauze au fost: falimente ale clienţilor - de bună ori rea credinţă (de notorietate că în România nu se mai recuperează nici un debit dacă se ajunge la masa credală, cu excepţia creditorilor chirografari), piaţa de consum s-a contractat generând scăderea comenzilor, managementul deficitar, controale ale OLAF ce au presupus diverse fraude la  achiziţiile utilajelor prin Sapard blocând conturile beneficiarilor însă fără a respecta principiul proporţionalităţii blocând nu numai valoarea utilajului ci întreaga valoare a proiectului.

Nu există nici un caz de insolvenţă a unui abator care să nu afecteze la rându-i şi pe crescătorii de animale. Conform legii, fermele autorizate pot vinde animale pentru tăiere numai către unităţi de abatorizare autorizate fiind astfel furnizori captivi. Căderea unuia generează pierderi masive şi celuilalt. Luând exemplul unei ferme de porci ce trimite un camion de 200 capete la abatorizare, se poate aprecia gradul de risc la care se expune considerând valoarea foarte mare a transportului, de peste 100000 ron. De mare ajutor ar putea fi şi înăsprirea pedepselor pentru înşelăciune, iar patrimoniul ce poate fi gajat să păstreze o rezervă şi pentru debitele comerciale.

Au supravieţuit, în general, abatoarele integrate care au procesare şi reţea de desfacere în detrimentul celor care vindeau numai carcasă.  Este interesant de observat ce se va întâmpla cu producătorii de animale care nu vor mai avea multe variante la îndemână pentru a-şi livra animalele.  În cazul producătorilor de porc situaţia este şi mai dificilă având în vedere că piaţa de export le este închisă din cauza Pestei Porcine - caracterul politic al acestei interdicţii trebuie însă admis având în vedere că România a îndeplinit toate măsurile tehnice impuse pe subiect.

Împuţinarea numărului de abatoare probabil va consolida poziţia celor integrate, ce au deja o bună reprezentare în piaţă, însă va scădea competiţia şi va creşte presiunea pe producătorii de animale. Acest lucru se observă deja: bursele europene afişează un preţ constant al cărnii în viu pentr ultimele 8 săptămâni însă în România el a început să scadă datorită presiunii pe producători.

Cum despre o bursă agricolă în România deocamdată nu putem vorbi, o soluţie poate ar fi o colaborare mai strânsă între asociaţiile de producători şi cele de procesatori. Preţul de tranzacţie poate fi preţul afişat pe o bursă europeană agreată,  procesatorii ce importă cantităţi mari de carne fiind familiarizaţi deja cu acest sistem de lucru.

CATALIN LAPUSTE

Director general Belcrin Development