A trecut 2017 de parcă l-a împins cineva din urmă. Sau poate că următorul se grăbeşte să-şi arate muşchii. Cred că am ratat şi numărătoarea bobocilor toamna asta. Vorba vine.
Deşi, parcă şi recoltele au fost socotite pe repede-nainte. Multe, recordiste, de-au dat hambarele pe-afară şi-au alungat preţul din ţară. Preţul cel bun, desigur. Dar, asta e piaţa. Fluctuantă, imprevizibilă şi, de multe ori, cu "afinităţi" ascunse bine de ochii lumii.
Statistica românească arată o situaţie cel puţin îngrijorătoare: peste 70 la sută din producţia noastră de grâu a plecat la export, în timp ce importurile agro-alimentare sunt în creştere... Păi, şi ce să facă producătorul român? Acuma sincer. Să aştepte până când necesarul intern îi va absorbi recolta? Ăsta e lanţul scurt de pe piaţă: produci, vinzi la un preţ rezonabil (sau nu) sau produci şi depozitezi în aşteptarea unei oferte mai de Doamne-ajută. Dacă eşti retailer te doare-n pix că imporţi pâine congelată din eu ştiu ce ţară, făcută din grâu românesc importat. Păi dacă asta e pita ce-i place românaşului?!
Eu zic, neavizat, dar documentat, că nu e cazul încă să ne dăm cu capul de hambar fluierând a pagubă. Şi nici nu e bine să exagerăm cu naţionalismul când vine vorba de mâncare. Chiar şi cei care propovăduiesc frenetic mâncatul româneşte mai scapă prin... cămara internaţională.
Sigur că nici agricultura lui 2017 nu e ferită de ciudăţenia contrastelor. Avem recorduri la grâu şi la floarea soarelui, dar ce facem cu producţiile? Multe dintre legume, dar şi porcul sunt româneşti, dar din genetică străină. Minsterul agriculturii promovează oaia şi bine-i face! Dar, unde sunt punctele de sacrificare cerute de crescători? Unde sunt pieţele specializate? Şi unde sunt mecanismele de protecţie a fermierilor în faţa samsarilor? Mai mult, că tot veni vorba de oaie, cât de "rezonabil" vi se pare preţul de 8-9 lei pentru kilogramul de brânză şi de 7 lei kila de carne? E bine să stimulăm consumatorii să aleagă oaia, dar câteva târguri nu vor rezolva problema desfacerii sau a preţului...
Tot în zona de alimente, e clar că se apropie iarna. Se scumpesc toate şi nu doar la noi.
Dar la noi apar "bolile de sezon" la porc şi la pasăre, care stau la graniţă şi ne suflă-n ceafă. Despre ouă, unt, porc şi oaie aveţi toate detaliile în revistă.
România rămâne o societate caracterizată de consum şi, deocamdată, nimic nu pare să ne zdruncine prea tare coşul zilnic. O spun vânzările în creştere din supermarketuri. În contradicţie cu ceea ce reclamă producătorii agricoli.
Până la urmă, cifrele sunt cifre şi realitatea are şi ea propriile socoteli. Spune o vorbă românească: "Nu-i MULT care să nu se termine şi PUŢIN care să nu ajungă". Cam aşa şi cu grâul iar cu puţin noroc, şi cu problemele - sunt multe, dar nu vor ţine o veşnicie! Până şi oilor pe care le numărăm la culcare li se întrerupe şirul...