MANIFEST pentru ȚĂRANUL ROMÂN!

Odată cu pandemia care a îngenuncheat cam tot ce mișcă în țara asta, au început să iasă la iveală și nemulțumirile oamenilor legate de țărani, de producători locali, de gospodarii autentici. Prima și cea mai des folosită scuză pentru care oamenii își justifică vizitele tot mai dese la supermarket-uri este diferența de prețuri dintre produsele țăranilor și cele din raft. Unii indivizi consideră că este scump să te hrănești local. Însă majoritatea din ei fac aceleași erori care, cred ei, le justifică această convingere. Oameni buni, dacă respecți câteva reguli de bază, veți vedea că nu e deloc scump să te hrănești de la țărani:

1. CEL MAI IMPORTANT LUCRU: NU mai cumpărați legume și fructe în afara sezonului!!! De fiecare dată când intrăm în polemici pe subiectul prețurilor produselor autohtone, majoritatea din voi ne spuneți că e inadmisibil cât pot costa în piață roșiile, castraveții, mai nou cireșele șamd. Păi voi cumpărați roșii și castraveți, ardei grași și dovlecei în martie, cireșe în aprilie, căpșuni în februarie, piersici în mai, struguri la început de an, apoi spuneți că sunt toate scumpe? Nu mai faceți asta, consumați în sezon, cum este și firesc, apoi veți constata că nu cheltuiți așa mult!

2. Alegeți țăranii, nu samsarii: când mergeți la piață, interesați-vă care din cei care își vând marfa la tarabe sunt gospodari autentici. Vă oferim noi câteva criterii prin care delimităm producătorii autohtoni de samsari:
- țăranii autentici nu sunt tot mereu în piață (au nevoie să își lucreze pământul, să se îngrijească de gospodărie șamd; există și situații în care fac cu rândul, la piață fiind fie soțul, fie soția, deci unul din ei prezent neapărat la lucrul pământului, motiv pentru care enumerăm și celelalte indicii)
- țăranii autentici au DOAR marfă de sezon. La ei nu vei găsi castraveți înainte de vreme, nici cartofi noi în primele trei luni din an; cei care fac agricultură intensivă, industrială, vor cultiva și în extrasezon, deci veți ști că marfa românească în extrasezon nu este de la micul producător și nici "bio".
- țăranii autentici au marfa diferită de a celorlalți comercianți, atât ca aspect, cât și ca gust: pătrunjelul miroase a pătrunjel, morcovii nu sunt amari, cartofii mai au și bube, merele sunt bătute și au viermi, căpșunii miros atât de bine de te îngenunchează, varza murată e făcută în saramură șamd. Experiența cumpărătorului este singura soluție în a determina autenticitatea.
- țăranii autentici știu să îți dea detalii despre semințele folosite, despre perioadele de plantare, despre tehnici agricole și îngrășăminte naturale (zeamă de urzici, cenușă, bălegar șamd), despre cheagurile din brânzeturi șamd.
- țăranii autentici te lasă să guști marfa, ba chiar te și primesc în gospodărie dacă vrei să îți culegi singur roadele pământului și ale muncii lor. Încercați asta: propuneți-le să le faceți o vizită pentru a vă bucura câteva ore de aer curat și natură, iar reacția lor vă va oferi toate răspunsurile. Știți deja că noi nici nu primim în proiect pe cei care nu ne primesc și nu vă primesc în gospodării.

3. Înțelegeți că cei care produc mai puțin automat au cheltuieli mai mari și, implicit, au prețurile un pic mai mari decât prețul pieței ticsite cu samsari sau decât prețurile din market, unde majoritatea produselor provin din marile industrii alimentare. Atenție, diferențele nu au voie să fie foarte mari, altfel avem de-a face cu profitori sau cu cei care au acreditare bio (credeți-ne, costurile pentru acreditare sunt uriașe, deci se justifică și aici "scorurile" produselor). În general, la kilogram, prețul e mai mare cu un leu pentru legume și fructe, iar pentru brânzeturi și cărnuri cu maxim 5 lei. Pentru că pur și simplu nu ai cum să practici prețurile foarte mici și să îți scoți cheltuielile, munca, investiția, dăruirea, autenticitatea.

4. Nu este necesar să căutați eticheta BIO! Marea majoritatea a țăranilor autohtoni și a gospodarilor de subzistență nu își permit să se acrediteze, deși au produse bio. Dacă vă orientați către gospodari autohtoni e suficient, fără a fi astfel necesar să plătiți în plus și pentru acreditare (cum spuneam și mai sus, prețurile produselor bio se justifică, întrucât cheltuielile sunt uriașe)

5. Și ne oprim la punctul 5, urmând să continuăm lista cu altă ocazie în altă postare: luați în calcul toate detaliile înainte de a trage concluzia că produsele sunt scumpe!!! Țăranii muncesc zi-lumină pentru a livra produsele în piețe, la uși, în online, în programele cooperativelor, ale băcăniilor șamd. Costă toate, de la hrana animalelor, la utilaje, la materialele necesare unei gospodării autohtone care produce surplus, la transportul produselor la destinație, chiria pentru tarabă, chiria pentru țăranul care merge la piață în alt oraș decât cel de baștină. Apoi mai sunt și pierderile, că omul dacă vede roșia mai moale nu o cumpără, neștiind că fix aia e cea autohtonă. Dar și pierderile date de calamități naturale, invadatori șamd. E un adevărat circuit și efort, despre care nu pricepe decât cel care îl trăiește. Și cu care nu se luptă marile industrii, ci tot ăștia micii.

Să fim lucizi, corecți și dornici de a respecta munca țăranului autohton! Apoi toate se vor limpezi de la sine!
Concluzia pe scurt: cumpărați în sezon, alegeți cât mai des produse locale, învățați ce înseamnă un produs autohton, prin experiența proprie și a celor care coordonează proiecte de conștientizare a importanței hranei naturale, românești!