Mai cu perdea, don’ ministru, mai cu perdea!

Fermierii din această parte extremă de ţară, „frumoşii nebuni ai marilor ogoare”, invocă rugător ca bunul Dumnezeu să se îndure de chinul lor şi să adune norii a ploaie! În anii ’60, au fost desţelenite perdelele forestiere dobrogene; numai în judeţul Tulcea au fost redate agriculturii 4.085 ha, în Constanţa mult mai mult. Efectele negative se văd şi astăzi!

După mai bine de cinci decenii, Gheorghe Albu, fermierul de la Viişoara, s-a încumetat să refacă strâmbătatea, plantând 1,2 milioane puieţi de salcâm. Şi de 10 ani, în inima Dobrogei, perdelele forestiere de pe 200 ha protejează culturile agricole. Pe Gheorghe Albu l-au costat însă ignoranţa şi incompetenţa autorităţilor. Legislaţia în materie... lemnoasă este una ghimpoasă, îndreptată împotriva celor care vor să facă ceva durabil. Pentru înfiinţarea unei perdele forestiere trebuie scos terenul din arabil şi schimbată destinaţia. Procedură greoaie, descurajatoare, mai ales că România nu prea este cadastrată. Omul cu pomii a ales o procedură mai simplă: un act notarial prin care proprietarii de teren îşi dau acordul să se planteze perdele pe pământurile lor.

Lovitura de topor vine de la APIA, care nu a autorizat la plată suprafaţa de perdele forestiere!!! Pentru că sunt din salcâm, specie invazivă şi nu-i indigenă. Ciudăţenia-i că salcâmul a fost exclus la plăţile directe, APIA acordând subvenţii pentru alte specii, precum Paulownia. Oare asta o fi indigenă? Paulownia este un copac originar din China iar banii plătiţi de APIA pentru un hectar ajung să depăşească 200 Euro. Deci Gheorghe Albu pierde anual cel puţin 50.000 Euro. Nu primeşte subvenţia pe suprafaţă, dar nici plata pe zonă de interes ecologic, însă trebuie să plătească oamenilor arenda pentru perdelele forestiere: 1.100 kg grâu/ha.

Conform anexei 7 din Ordinul 619/2015, speciile forestiere eligibile la plată pe zona de interes ecologic sunt: salcia, plopul alb, plopul negru. Salcâmul a ieşit din areal! Potrivit legii, perdelele forestiere oferă protecţia terenurilor agricole contra factorilor climatici dăunători şi pentru ameliorarea condiţiilor climaterice din perimetrul apărat. Şi constituie bun de interes naţional. Atunci de ce să fie atât de “umilită” această specie? Şi chiar interesul naţional?!

Achim Irimescu a recunoscut incompetenţa funcţionarilor MADR şi declara că, din păcate, Regulamentul european 640/2014 stabileşte speciile pentru perdelele forestiere, fară a include salcâmul. “E clar că ne-a scăpat tuturor. Este vina noastră că nu am fost atenţi la timp. Eu îmi cer scuze pentru minister. Nu putem blama CE pentru că nu ne-am făcut noi lecţiile cum trebuie”, şi-a pus ţărână-n cap Irimescu, pe când conducea MADR.

Perdele forestiere cu salcâm cu tot l-au „băgat în şedinţă” pe şeful Agriculturii, Petre Daea. Domnia sa a meditat profund la cum marele agronom al ţării, “Gheorghe Ionescu - Şişeşti a salvat comunităţi locale cu salcâmul!” (Confuzia e clară, este vorba de fapt despre Ion Ionescu de la Brad), „şi am putut obsevând direct şi analizând concret” ajunge la concluzia că nu există o altă specie forestieră mai bine adaptată decât salcâmul pe terenurile nisipoase şi secetoase din România. După care a rostit teatral şi triumfalist, în aplauzele asistenţei la conferinţa schimbărilor climatice: „este liber pentru salcâm în România şi liber să intre în calculul de recompensă financiară!”.

Cât despre paşii următori, ioc! De la declaraţia ministerială şi până la modificarea legislaţiei europene şi naţionale e un drum luuung ca de la promisiune la faptă! 
"Salcâmul este o statuie vie!", ar spune cu limbajul său împănat cu metafore, uneori la limita ridicolului şi nefericit alese, filozoful din fruntea Agriculturii. Aşa că, mai cu perdea, don’ ministru, mai cu perdea!