LEGEA BATE LEGEA! PRIMARII SCOT PĂȘUNILE LA LICITAȚIE!

Primăria comunei Mica administrează peste 1.000 de hectare de pășune, suprafață generoasă care ar ajunge la toți crescătorii de animale.

Pășunea va fi scoasă însă cât de curând la licitație. Fermierii se pot aștepta la o chirie mare pe hectar pentru că aceasta, prin licitare, poate crește spectaculos.  Crescătorul de ovine Liviu Mureșan ne spune că a plătit, până acum, la primăria Mica, o redevență pe hectar de 525 de lei. Când oierul a văzut că s-a schimbat Legea pajiștilor, s-a bucurat pentru că a sperat că pășunea din Mica îi va fi atribuită direct, la o redevență ceva mai mică. Când a auzit că primarul scoate din nou pășunea la licitație, oierul și-a spus că primarul încalcă legea doar ca să crească chiria pe hectarul de pășune.

Sunt crescător de ovine din comuna Mica, județul Mureș. Am avut o pășune închiriată de la primărie pe 10 ani. Acum mi-a expirat contractul. Și am mai avut încă una, închiriată pe 5 ani. Sunt două suprafețe de pășune, una de 20 de hectare și cealaltă, de 24 de hectare. Am 1.100 de oi și acum rămân fără pășune pentru că primăria vrea să o scoată la licitație și pune o taxă enormă de pornire, 400 de lei pe hectar. Pășunile nu sunt așa de bune încât să merite redevența asta pe hectar. Primăria vrea să o bage în licitație, dar am înțeles că nu mai e voie să bage pășunea la licitație. Fiecare pășune are prețul ei de pornire la licitație. Până să-mi expire contractele, pe pășunea de 24 de hectare am plătit chirie 525 de lei/hectar.

A fost licitație pentru pășunea asta și cineva m-a urcat la preț și nu am avut ce să fac. Dar acum, înțeleg că se atribuie direct pășunea, fără licitație. Am plătit 525 de lei pe hectar plus impozit la primărie chiar dacă nu scria în contract că sunt obligat să plătesc impozit. Am plătit în fiecare an impozit de 1.000 de lei pentru amândouă suprafețele de pășune. Am cerut acum la primărie să ne atribuie pășunea direct, nu prin licitație. Pe primarul ăsta l-am dat și la DNA (Direcția Națională Anticorupție n.r.) că a dat pășunea la unul care avea 7 oi, i-a dat 24 de hectare, și mie, care aveam atunci 400 de oi, mi-a dat 20 de hectare. Și acum i-am spus: nu te juca, că te dau în lege, ne-a spus supărat fermierul Liviu Mureșan.

Ce se întâmplă, de fapt? Și de ce unele primării scot și acum pășunile la licitație? Din păcate, legea nu este făcută în favoarea fermierilor, nu este destul de clară, lasă loc la interpretări și rezolvă doar pe jumătate problema pășunilor. Astfel, există în lege pășuni aflate în domeniul public al comunelor și pășuni aflate în domeniul privat al comunelor. Dacă pentru pășunile aflate în domeniul privat al comunelor, orașelor, e clară atribuirea directă, pentru cele aflate în domeniul public, se pot face interpretări. Fermierii care au ghinionul să aibă exploatația agricolă într-o comună unde pășunea e în domeniul public, vor fi nevoiți să liciteze pentru ea.

Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul public al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor şi pentru folosirea
eficientă a acestora, unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 10 ani, este stipulat în art. 9, alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente [Legea nr. 44/2018].

Nu se pomenește cuvântul licitație, nu se spune să fie închiriate pășunile prin licitație, dar nici să fie atribuite direct. Actul normativ specifică domeniul public, așa că primăriile, înarmate cu alte legi care vizează domeniul public, le scot la licitație. Cu atât mai mult cu cât în următorul alineat al aceluiași articol din actul normativ este stipulat ce se întâmplă cu pășunile/pajiștile din domeniul privat al comunelor:

Pentru punerea în valoare a pajiştilor aflate în domeniul privat al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor şi pentru folosirea eficientă a acestora, unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor, membri ai colectivităţii locale sau care au sediul social pe teritoriul localităţii respective, încheie contracte de închiriere prin atribuire directă, în condiţiile prevederilor Legii nr. 287/2009privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie, pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 10 ani. Suprafeţele de pajişti rămase nealocate se atribuie în condiţiile prevederilor alin. (1) crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor.

În comuna Mica, pășunea este în domeniul public. Adică, adio atribuire directă. Primăria a decis că o scoate la licitație. Primarul comunei chiar s-a înfuriat când am pomenit de atribuirea directă și ne-a spus că el nu vrea să dea pășunea pe gratis.

Legea prevede atribuire directă pentru pășunile care sunt proprietate privată. Astea, pășunile de aici, sunt proprietate publică și le scot la licitație. În hotărârea prefectului zice publică. Am verificat, ne-am uitat, zice pășunile proprietate privată, da, atribuire directă. Ce credeți, că o să dau pășunea pe gratis?! Ce atribuire să dau?! La noi sunt 6000-7000 de crescători de animale. Trebuie să fac licitație, că așa rămâne pe dinafară câte unul. Sare unul în cap la celălalt: că io am mai mult, dă-mi mai mult. Așa pun la licitație și care cât poate licitează. Ne-am uitat și se poate face licitație. Am secretar la primărie și el mi-a arătat că nu se face atribuire directă numai dacă e proprietatea privată a primăriei. Io să pun 1.000 de hectare de pășune în proprietate privată, nu am banii ăștia, trebuia să am în buget ca să fac așa ceva pentru că mă costă. Sunt terenuri private în proprietatea comunei și terenuri publice în proprietatea comunei. Eu, pe terenul privat pot să construiesc ce vreau, pe terenul public numai prin schimbarea destinației. Sunați-l pe domnul secretar și dacă domnul secretar semnează pentru legalitate, io îs de acord.

Domniță scumpă, eu, pentru asta, am umblat pe la DNA. Băiatul meu o vândut acum animalele pentru că eu sunt primar și băiatul meu nu poate să aibă animale și să închirieze pășune de la primărie. Cine mai vrea să umble la DNA, să umble la DNA! Respect legea. Aia care zice că pășunile se dau prin licitație. Sunați-l pe domnul secretar și dacă el zice atribuire directă, facem atribuire directă și uite așa, am căzut pe partea cealaltă a calului sau a datului. Că primarul va fi de vină, că dă la ăsta, dă la ăla, nu dă la ăla. Păi, asta va fi! În comuna Mica asta va fi pentru că sunt unii din ăștia deștepți care v-au sunat și pe dumneavoastră, ne-a spus primarul Szekely Ladislau.

AGROINFO l-a contactat și pe secretarul primăriei. Mai ales că primarul insista că e musai să vorbim și cu secretarul care știe mult mai bine decât el legea.  

În Ordonanța 34 se face deosebire: pășunile proprietate privată pot fi atribuite direct, art. 9, alineat 2 și 3 din Ordonanța 34, iar cele care sunt în domeniul public, nu. Este doar diferență de regim juridic între domeniul public și domeniul privat. Primăria Mica nu are pășuni, pajiști, în proprietate privată. Asta înseamnă că prin hotărâre de Guvern, atestate, aparțin domeniului public. Deci, sunt în proprietatea publică a comunei, nu în proprietatea privată. Deci, e diferență de regim juridic. Unele comune au proprietate publică, altele, privată. Multe comune au proprietate publică. Comuna Mica are din 1998, când s-a atestat prin ordinul prefectului și când s-a întocmit hotărârea de Guvern în 2002, prin care s-a atestat domeniul public al județului Mureș și a comunelor din județ, pășunile au fost cuprinse în domeniul public. Nu are nicio relevanță că e licitație sau atribuire directă. Nu vin crescători de animale din altă parte să liciteze. Nu știu de ce e așa o problemă, explică secretarul primăriei, Kertesz Istvan.

Prețul chiriei pe hectar poate să crească la licitație.

Da, poate, așa este. S-a întâmplat acum doi-trei ani când s-au mâncat între ei crescătorii de animale și numai de-al dracului au ridicat prețul, s-au concurat între ei, deși există pășune pentru toată lumea. Noi avem vreo 1.070 de hectare. Și acum am avut pășune care nu i-a trebuit nimănui. Deci, am avut surplus.  Nu ar fi cazul să... dar știți cum sunt oamenii. Și în Legea zootehniei la articolul 16, dacă țin bine minte, scrie că atribuirea directă nu este incidentă în cazul pajiștilor la care se referă Ordonanța 34/2013. Oricum, în cazul nostru este aplicabilă Ordonanța 34. Am avut ședință și la Prefectură, s-a discutat și acolo și s-a pus în vedere să se clarifice și acolo, că sunt opinii diferite și două legi se bat cap în cap și unde sunt mai mulți juriști, sunt mai multe opinii, spune secretarul primăriei Mica.

Așadar, la ședința de la Prefectura Mureș s-a răsucit, probabil, pe toate părțile Ordonanța 34 și până la urmă s-a căzut de acord asupra unei singure intrepretări: scoaterea pășunii la licitație pentru că se află în domeniul public și pentru domeniul public se face licitație.  

E ca în povestea aia, pentru unii crescători români de animale e mumă legea în țara asta, iar pentru alții, e ciumă.