JUMĂTATE DIN FERMELE de SUBZISTENȚĂ AU TERENUL DAT ÎN ARENDĂ!

Așa aflăm că lucrurile s-au întâmplat cu mult înainte de a începe sau că nimic din ce vedem nu este precum recepționăm noi peisajul. Spre nedumerirea celor preapricepuți (din ce în ce mai absenți la dezbaterile serioase și probabil prea adânciți în propria lor adorare), priveam și eu cu oarece detașare, chiar un pic idioată, datele oferite de Kleffmann Grup prin intermediul country managerului pe România și Ungaria, Bartok Bela.

Date despre exporturile de cereale din România (în cadrul seminarului #CuSauFără (pesticide) organizat de AIPROM la ASAS). Așa am avut confirmarea că 71% din producția de grâu din România pleacă spre țările calde. Iar, per total, țara noastră exportă jumătate din producția agricolă vegetală. Deși balanța comercială agricolă este practic frântă de importuri (peste 1 miliard de euro deficit). Cum tendința producției agricole din graficele prezentate este una strict crescătoare, probabil că în anii următori o să exportăm 80 % din grâul crescut prin glia străbună și probabil vom exporta spre 60 % din totalul producției de cereale. Mă tot întreb, ce ne facem cu recordurile istorice de anul acesta imediat după ce vom avea irigații cu apă gratis pe 2.000.000 ha?! Dar de ce să mă întreb. Las` să fie! Că banița națională este generoasă.

Nu au trecut decât 24 de ore dintre seminarul AIPROM din Aula Magna ASAS și forumul "AGRIBusiness" organizat de către Asociaţia pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), România Durabilă în parteneriat instituțional cu Academia de Studii Economice, într-o altă Aula Magna, de data acesta a ASE București. Aici ce să văd, iar discuții despre impotența României de a se ridica dincolo de locul 27 sau 28 (vom urca în curând un loc în urma Brexitului – aplauze prelungite) privind bunăstarea populației deși agricultura se mișcă în pași alerți, iar ca suprafață suntem pe poziția a șaptea (și aici vom urca un loc după ieșirea efectivă a Marii Britanii din UE – iar aplauze, nu prea prelungite).

Conform unor date private (Agricover Credit IFN), mult mai credibile decât ar putea oferi vreodată INS, 20% din pământul agricol este în posesia efectivă a unor investitori străini. Tendința este de concentrare a proprietății agricole, iar fermele mici sunt absorbite frecvent de cele mari. Realitatea este și mai drastică. Practic, mai mult de jumătate din așa zisele ferme de subzistență au terenul dat în arendă de tip Ardeal (deci au fost deja absorbite!!!). Adică pământul este lucrat de fermieri profesioniști iar proprietarul depune cerere pentru subvenție.

Robert Rekkers, director Agricover Credit IFN a ironizat prezentarea pompoasă a tânărului secretar de stat, Alexandru Potor, spunând că la producții medii cu mult sub 5.000 kg / ha ar fi bine să trâmbițăm mai soft recordurile istorice.

Cu toate că veniturile în zootehnie au crescut, se pare că zootehnizarea agriculturii este mai mult la mâna investitorilor străini care, culmea, nu se plâng că este o activitate păguboasă. Altfel la ce naiba ar investi în zootehnie pe meleagurile mioritice?!...

Aici vine jelania celor care nu se pricep la business și folosesc buzunarele cu strecurători. Stau și se tot întreabă, precum o delegația sovietică nedumerită, cum naiba capitaliștii ăștia produc laptele mai ieftin și carnea mai marmorată cu aceleași resurse?! Dar a venit trezirea și pe la noi. Fermieri care au înțeles rostul economiei de piață și al veșnic nedreptei concurențe au ieșit cu pieptul în față și se cațără pe succes ca niște alpiniștii din născare. S-au adaptat din mers la realitatea europeană. Ce să-i faci, oamenii aceștia nu se pot duce, precum alții mai norocoșoi, în fiecare zi la un Dumnezeu al lor, unde ar putea să se plângă că i-a lovit benga. Iar, mai apoi, să aducă spre slava lumii producții mai mari decât silozurile americane. Că nici nu mai știi care din realitățile prezentate sunt cele mai aproape de pipăit. Cele din înaltul cel mai înalt, sau cele aproape îngropate, precum comorile haiducilor?