Încurcate mai sunt legile fermei de familie…

Anomaliile legislative au efecte directe asupra gradului de absorbţie a fondurilor europene. Potenţialul economic al fermei de familie şi capacitatea ei de dezvoltare sunt supuse unor normative care par că nu au nici un fundament ştiinţific.
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speţă cele pentru creşterea păsărilor, contravin reglementărilor europene. De ce? Proiectele pentru fermele familiale promovate de AFIR se referă la un efectiv de 4.000 de capete găini ouătoare, în timp ce OUG 108 din 27 iunie 2001 privind exploataţiile agricole specifică la Cap. II - “Dimensionarea exploataţiilor agricole”, Art. 5, alin. (1) că dimensiunile minime pentru exploataţiile agricole sunt: f) găini ouătoare 2.000 capete; g) păsări pentru carne 5.000 capete. La Cap. IV - Exploataţii agricole familiale, Articolul 13 precizează că „Exploataţiile agricole cu dimensiuni sub limitele prevăzute la Art. 5 alin. (1) sunt exploataţii agricole familiale”. Dacă legea spune că exploataţia sub 2.000 capete găini ouătoare este fermă familială, atunci cum poţi promova proiecte cu o capacitate de 4.000 de capete pentru aceste tipuri de ferme? Mai mult, standardele de bunăstare la păsări se aplică la efective de la 350 de capete găini ouătoare şi de la 500 capete pentru puii de carne!

Şi anomaliile legislaţiei româneşti continuă... Ordonanţa de Urgenţă 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, precizează la Art. 2, lit. e), că ferma de familie este “exploataţia agricolă aparţinând persoanelor fizice în calitate de producători agricoli individuali înregistraţi în Registrul exploataţiilor agricole sau înregistrată ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu, iar, după caz, comercializează surplusul. Dimensiunea economică a fermei de familie este cuprinsă între 2-50 UDE”. Conform acestei ordonanţe, ferma familială deţine între 568 capete (2 UDE) şi 14.204 capete (50 UDE) găini ouătoare!
Avem aşadar trei acte normative care prevăd trei dimensiuni ale fermei familiale într-o evidentă contradicţie: OUG 108 din 27 iunie 2001 spune că ferma familială este sub 2.000 capete (6,5 UDE), AFIR-ul se referă la 4.000 capete găini ouătoare iar Ordonanţa 43 alocă fermei de familie între 568 şi 14.204 capete găini ouătoare!!!

Nu putem afirma, cu certitudine, că 2014 este anul de familie oriunde în lume numai la noi nu, dar aceste ambiguităţi, culmea, după litera şi în respectul legii, ridică serioase şi multe semne de întrebare.
Cum e la alţii? În SUA, conform datelor USDA (Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite), 98 la sută dintre fermele americane sunt ferme de familie, care asigură 27 la sută din producţia agricolă a Statelor Unite. Cât despre dimensiunea fermei de familie, aceasta poate să fie o exploataţie de mici dimensiuni sau una foarte mare, de peste o mie capete animale şi sute de hectare de teren agricol.
În Uniunea Europeană, peste 95 la sută dintre exploataţii sunt ferme de familie, care constituie fundamentul pe care s-a construit Politica Agricolă Comună. În jur de 12 milioane de ferme europene au mărimea medie de 14,2 hectare şi, în proporţie de peste 77%, forţa de muncă este asigurată de membrii familiilor care deţin fermele. Tocmai de aceea, oficialii europeni spun că, în dezbaterea politică din multe state membre, inclusiv România, termenul de “fermă de familie” este folosit mai degrabă ca un eufemism pentru fermele de mici dimensiuni, în loc să definească statutul juridic al unei ferme. Cu toate acestea, în Europa se manifestă un curent politic puternic în direcţia susţinerii fermei de familie, mai ales acolo unde acest tip de exploataţie este considerat drept “fermă mică”. În practică însă este dificil de trasat limita unei ferme de familie…
Cu siguranţă, oficialii şi legiuitorii români n-au găsit încă “formula magică” pentru a defini ferma de familie, corect şi conform viziunii comunitare. Ministerul Agriculturii de la noi a conchis: “Ferma de familie este exploataţia agricolă în care activităţile sunt realizate în principal de către membrii familiei, care produc pentru consumul propriu, iar surplusul este comercializat”. Definiţia asta îmi sună mai mult a… fermă de semi-subzistenţă!

S-ar putea, măcar acum, în al 12-lea ceas al anului dedicat fermei de familie, să avem o legislaţie unitară în ceea ce priveşte dimensiunea acestor exploataţii?