GHIȚĂ CIOBANUL: VREAU SĂ-MI MUT FERMA DE OI ÎN UNGARIA UNDE E RESPECTATĂ MUNCA OIERILOR!

Vecinii noștri din Ungaria nu lasă nimic la voia întâmplării în sectorul de creștere a oilor. Fermele de ovine nu numără mii de capete,  cum sunt în România, sunt și turme doar de 50 de oi, extrem de puține, dar profitabile pentru că tot ce dă oaia este valorificat la prețuri avantajoase pentru fermieri. În România, ar fi imposibil așa ceva, spun oierii. Mori de foame cu 1000 de oi sau te înghite falimentul. Pentru fiecare produs al fermei de ovine este gândită și pusă la punct o filieră. Mieii sunt preluați de centrele de colectare, create de stat, iar aceste centre se ocupă de exportarea lor în Italia, Turcia, etc., lâna, la fel. Laptele de oaie este deja colectat  direct de la ferme de reprezentanții unor companii de profil din Franța. Ungurii nu prea văd brânză de oaie sau lapte de oaie, ne spune Ghiță Ciobanul. Totul pleacă în Franța.

Dacă vine vorba de performanțe, de genetică, de crearea unor ferme de elită sau de dezvoltare unor ferme ca să ajungă de elită, ciobanii unguri nu au o problemă în achiziționarea berbecilor de rasă cu origine, cărora li s-a făcut genotiparea, ca să se vadă ce rezistență au la boli, animale performante, și cu care crescătorul de ovine din Ungaria nu dă greș. Sursa de unde sunt cumpărați acești berbeci este autorizată. Sunt centre de selecție de stat, nu particulare, ne spun cei doi oieri români. Cu alte cuvinte, un fermier nu are cum să fie păcălit și să-și ducă acasă un berbec cât un pisic, slab și jigărit, pe care a dat 3.000 de lei doar pentru că în acte figurează drept berbec de origine, cu performanțe, iar aceste acte îl ajută pe ciobanul nostru să ia sprijinul cuplat, subvenția europeană care ajunge la peste 100 de lei/cap de ovină/an.

Una dintre fermele de ovine din Ungaria, vizitată de cei doi oieri români

Ce au văzut cei doi crescători români de ovine în Ungaria este o lecție pentru autoritățile din România și un model care ar putea fi preluat, în așa fel încât fermele de ovine să fie salvate de la falimentul care le amenință în acest moment. După vizita la fermierii vecini, oierii noștri vor să facă demersurile ca să-și mute fermele în Ungaria.

Am fost în mai multe localități. Unele la 40-50 de kilometri de granița cu România. Am fost la un crescător care are o turmă de 800 de ovine. Oile fată de trei ori în doi ani. Oierul nu le mulge, crește mai mult rase pentru carne. În fermă, lucrează doar oierul și familia lui. Are doi băieți cu care muncește în fermă. Ce mi s-a părut interesant este că o parte dintre oi le are acasă, iar altă parte, în câmp. Dar în câmp, oile nu sunt păzite de nimeni. Crescătorul merge, le dă de mâncare și le lasă acolo. E împrejmuit locul cu garduri elecctrice, dar nu-i dispar oile. Nu fură nimeni. La noi, românașii noștri au imediat idei.

Crescătorul de ovine Gheorghe Dănulețiu, Ghiță Ciobanul

La nivel național, afacerea e foarte bine pusă la punct. Adică, la ei toate sunt puse la punct. În privința mielului, a lânii, a pășunii. În Ungaria, sunt prioritari crescătorii de animale la cumpărarea pământului și la închirierea pășunilor. Dacă în Ungaria, vrei să cumperi o bucată de pământ și altul are oi, vaci, capre sau ce are, chiar și iepuri, are prioritate crescătorul de animale.
La noi, nu contează. În treaba asta, noi nu suntem ajutați cu nimic. În schimb, ungurii au o singură subvenție pe cap de oaie, de la Uniunea Europeană, care este de aproximativ 120 de lei pe cap de oaie pe an. Cam 7.000 de forinți.

Pentru cumpărarea berbecilor cu origine au centre de selecție, care sunt de stat, cum au fost mai demult la noi OARZ-urile. Deci, nu sunt centre particulare. Acolo găsesc berbeci testați, cu origine, genotipați. Statul le decontează 45% din valoarea berbecului cumpărat de la centru. Ne-au și spus că lor nu li se merită să oprească berbeci de reproducție din ferma lor. Achiziționează de la centru, cu acte în regulă și nu mai au bătăi de cap, povestește Ghiță Ciobanul, în exclusivitate pentru AGROINFO.

Crescătorul de ovine Alexandru Ciocaș, la Ministerul Agriculturii, la protestul din 10 octombrie 2018

Păi, ciobanii unguri nu fac ca mine. Cumpăr berbeci din Bistrița cu 2.500 de lei, slabi și vai și amar, numai pentru că au certificate de origine. Ungurul merge la centrul de selecție, o dată la doi ani, cumpără un berbec cu adevărat de rasă și cu origine, testat, genotipat, iar a doua zi, are în cont 45% din prețul berbecului. Ajutor de la stat, spune și oierul Alexandru Ciocaș.

Mieii sunt preluați de centrele de colectare, iar prețul pe kilogramul de miel în viu este între 15 lei și 17 lei. Comparați cu prețul pe kilogramul de miel românesc în viu, care nu depășește 4 lei.

Fermă de ovine Ungaria

Iau mieii după categorii. Care sunt mai buni, calitatea mai bună, e 17 lei pe kilogram, iar rasa inferioară, calitate inferioară e 15 lei kilogramul. Dacă crescătorul are 50 de oi, merge cu mieii la centrul de colectare și centrul îi predă mai departe la exportator. Nu e nebunia de la noi că vin intermediarii, le dai mieii și mai vezi banii, dacă-i vezi, peste 2 luni, 3 luni, 4 luni. Pe lângă că e prețul de bătaie de joc, 4 lei pe kilogram, mai vezi și târziu sau niciodată banii.

Dacă ai nevoie de granule de furajat mieii, te duci tot la centrul de colectare, faci contract și ori plătești pe loc, ori plătești când vinzi mieii. Sunt mult mai ajutați decât noi.

Brânza e foarte căutată la ei, dar sunt puține ferme unde se mulg oile. Laptele de oaie este strâns de reprezentanții unor firme din Franța. Crescătorii de ovine la care am fost noi au rase pentru carne.

Oile reformă se vând în Turcia. Chiar am vorbit cu oieri de acolo care cresc rasa Suffolk și au vândut oi reformă cu prețuri între 500 de lei/oaie și 700 de lei/oaie.

Lâna care la noi e bătaie de joc, un leu pe kilogram, la ei e 6 lei un kilogram și iese cam 3,5 kilograme - 4 kilograme pe cap de oaie, maxim. Un kilogram dau la tuns și 2-3 kilograme rămân. Când tund oile,  atunci vine și mașina centrului de colectare la fermă și duce lâna. Nu au probleme ca noi, să mergi să te rogi de ei sau să le dai lâna pe hârtii, mai spune Ghiță Ciobanul.

Gheorghe Dănulețiu, unul dintre primii oieri români care a ajuns la Bruxelles, să-și spună necazurile în inima Europei, are de gând să-și mute ferma de ovine în Ungaria, să fie într-o țară unde e respectată munca oierului.

I-am întrebat pe fermieri cum aș putea să mă mut cu ferma. Ne-au spus că ne putem face dublă cetățenie, româno-maghiară, și de acolo ce acte ne mai trebuie, documente sanitare veterinare. Oile trebuie ținute pe carantină o lună în România și o lună în Ungaria pentru a se face analize și tot ce trebuie. Cetățenia maghiară aș putea să o obțin prin cumpărarea unei case în Ungaria. Noi am mers acolo să vedem dacă putem trăi mai bine acolo. Concluzia este că la ei se respectă muncă, la noi se respectă hoțiile, declară Ghiță Ciobanul.

Vreau să-mi cumpăr o casă acolo și încet-încet să trec cu oile mele în Ungaria. Vă dau un exemplu. Eu am peste 1.000 de oi și nu mi-am putut cumpăra decât un tractor second-hand pe care-l țin acu la reparații, că nu mai merge. Ciobanul ungur are 50 de oi și are tractor nou-nouț. Ei beneficiază de credite cu dobânzi mici, credite numai pentru fermieri, pentru dezvoltarea fermelor, spune și crescătorul de ovine din Bihor.

La ei, medicii veterinari sunt direct răspunzători de tot ce se întâmplă în exploatație. Oierii plătesc cam 30 de lei pe cap de oaie pe an pentru medicul veterinar. Dar medicul răspunde de toate intrările-ieșirile din fermă, de tot ce se întâmplă, iar în banii ăștia, intră și două vaccinuri pe an. Cele care sunt obligatorii. La noi, tu răspunzi de tot ce întâmplă în fermă și avem doar un vaccin gratuit pe an.

Există scrapie la fermele din Ungaria, boala mortală la ovine, de care România nicicum nu poate scăpa? Au auzit ciobanii din Ungaria de pesta micilor rumegătoare?

Nu există scrapie și de pesta micilor rumegătoare nici nu au auzit, spune Ghiță Ciobanul.

La ei, nici porcul, nici vaca, nici oaia nu suferă de nimic. Vezi animalele pe câmpul împrejumuit cu garduri electrice, toate sunt acolo împreună, spune și fermierul bihorean.  

Cine ne conduce pe noi nu are niciun interes să ne meargă bine, are interesul să ne distrugă. În Ungaria, e respectată munca oierului, în România, e batjocorită. La noi nu te ajută statul, nu-ți este respectată munca. Noi nu avem niciun centru de colectare. Ne-ar conveni și nouă să mergem cu mieii la un centru de colectare, cu lâna, la fel. Nu cum ni se prezintă nouă centre de colectare de lână particulare unde trebuie să ne rugăm noi să ne cumpere lâna. Ar fi bine să știm și noi prețul pe care-l primim și să ne facem un calcul. Fermierii unguri au o siguranță: subvenția se dă la timp, au la cine da mielul, au la cine da lâna, banii îi primesc cum dau marfa, adaugă Ghiță Ciobanul, în exclusivitate pentru AGROINFO.

Cât privește organizațiile crescătorilor de ovine, în Ungaria există o singură federație în care sunt membri toți crescătorii de ovine. O singură organizație! Nu mai stăm să numărăm puzderia de organizații, asociații care toate strigă că apără interesele crescătorilor de ovine din România, dar, straniu, ciobanii români o duc prost și cu toții spun că nu au cine să le apere interesele în relațiile cu autoritățile. La noi e ca în povestea cu mai multe moașe și copilul tot nemoșit rămâne.

Au o singură federație. Nu e plin de asociații ca la noi. Toată lumea este înscrisă acolo. Federația îi reprezintă pe toți și funcționează foarte bine. E puternică și se văd rezultatele că-i reprezintă pe oieri, spune Ghiță.

De menționat că oierii din Ungaria nu sunt persoane fizice, așa cum sunt mai toți crescătorii de ovine din România. Sunt fiscalizați. Au firme, dar taxele nu-i împovărează. Chiar dacă vor trebui să-și înființeze firme în Ungaria și să fie fiscalizați, cei doi crescători de ovine au în plan să se mute în țara vecină.

Merg și în China, dacă acolo pot să trăiesc mai bine. Nu se mai merită să stai în țara asta unde ești bătaie de joc. Eu nu am vrut să plec din țara asta, dar situația în care ne pun ăștia, cum își bat joc de noi...Dacă nu se schimbă nimic în țară la noi, nu am ce face, musai să mă mut. Ori îmi vând animalele că nu le mai pot ține, ori mă mut, mai spune Ghiță Ciobanul.