NICOLAE CIORANU: În 2012, în primul rând nu ar trebui să facem paşi înapoi!

Nicolae Cioranu: 2011 a fost un an, aş zice, de la jumătate în sus, adică nu unul foarte bun, dar bun. Au fost producţii, dar a fost şi secetă, am avut piaţă bună de desfacere. Preţurile la furaje n-au sărit atât de sus pe cât ne temeam în primăvară, o temere justificată pentru că noi facem o investiţie, chiar şi numai în furaje, dar dacă nu ştim ce piaţă vom avea... Anul acesta am avut piaţă. Nu degeaba se spune că Dumnezeu îţi ia pe o parte şi îţi dă pe cealaltă.

În 2012, în primul rând nu ar trebui să facem paşi înapoi. Ne punem mari speranţe în exportul direct în ţările arabe, unde există cerere pentru mielul greu, finisat. Crescătorii de animale trebuie să înţeleagă că din fermă trebuie să le plece produşi finisaţi, pentru că ei sunt producătorii.

De la mai marii noştri, ce să aşteptăm? Înţelegem că nu sunt bani pentru subvenţii. Nu subvenţiile ne-au făcut fermieri; ele ne-au găsit fermieri. Dacă bani nu sunt, atunci măcar legi bune să avem, o politică internă, o strategie în zootehnie să existe. Se spune să nu alergi după doi iepuri, că nu-l prinzi pe nici unul. Iată că prin zootehnie avem posibilitatea să prindem doi iepuri: există cerere la export de animale, de animale finisate, pe care le putem hrăni cu furaje din producţia internă. Mai departe totul ţine de voinţă. N-avem bani, dar o minte luminată care să ne dea o lege, spre exemplu a identificării sau a pajiştilor, trebuie să existe.