BOMBASTICĂ ELECTORALĂ. Discursul Președintelui de la festivitatea de deschidere a „celui mai mare târg agricol din sud-estul Europei” m-a lăsat aproape indiferent. Ba chiar, în unele frazări bombastice (gen „agricultura României are un potențial imens”), trebuie să o spun, mi-a smuls zâmbete și chiar ceva hohote. De râs, desigur, că așa suntem noi românii ăștia construiți, să facem haz de necaz.
Am plecat apoi cu mai mulți „văcari” spre sala Nicolae Titulescu, locul unde urma să aibă loc mult trâmbițata întâlnire cu fermierii, cu mai puține speranțe decât la mijitul zorilor. Totuși speram că dezbaterea din sală, nu neapărat intimă, va avea o cu totul altă măsură. De lucru, adicătălea, nu de festivism ieftin.
Desigur că, spre deosebire de acei mulți oameni decenți care frământă țărâna pentru a ne dospi nouă pâinea cea de toate zilele, eu nu îmi puneam problema că discuția va rezolva ceva. La urma urmelor, Klaus Iohannis dispune de un aparat imens de cules informații și de o armată de consilieri. Care nici măcar nu au răsfoit prin materialele pregătite de unele asociații și federații ale fermierilor. Iar dacă ar fi avut totuși ceva de rezolvat, ar fi rezolvat cu o clipă înaintea întâlnirii. Nu ar fi reacționat ca o fată mare la auzul afirmației că subvențiile sunt impozitate. Nici nu ar fi venit cu propuneri absolut răsuflate.
Oricum, ar fi absolut absurd să cred că, în era informației online, ar mai fi ceva nedescoperit de spus. Poate doar ceva intimist, ca problema pusă de președintele cooperativei Someș-Arieș, dar pe care chiar colegii săi de breaslă l-au aplaudat îndelung, ca să termine mai repede „spovedania”. Poate că președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc, a adus ceva notabil în discuție. Dar când vine vorba de politici de îndrumare, avertizare, coordonare și chiar educație e mai lesne să scoatem cureaua și să altoim cum se cuvine neascultătorii contribuabili.
Dimitrie Muscă, fermierul de la Complexul Agroindustrial Curtici, a atins o problemă acută (gazele de șist) dar pe care sunt convins că toți politicienii de la putere fac mersul piticului. Oricine ar fi la cârma balenierei naționale!
Mi-am dorit să avem un președinte atent la viața publică. Un adevărat formator de opinie. Nu un amalgam de orgolii, frustrări și dorințe ciudate. Mai ales că vine din Ardeal, ba chiar mai mult, din stirpea sașilor. Am crezut că un neamț chiar știe ce înseamnă lucrul bine făcut. De aceea l-au votat majoritatea românilor. Pe 2 noiembrie chiar mi-am dorit să simt mândrie și respect. Aș fi vrut să fiu cuprins de emoție. Sugrumat de sentimente patriotice. Ce să mai, eram pregătit să mi-l asum pe președintele Iohannis ca pe președintele tuturor românilor. Nu doar a celor care încă așteaptă guvernul dumisale. Eu sper că poporul o să-i ofere și acest deziderat, așa cum l-a primit și predecesorul său. Abia apoi vom vedea „România lucrului bine făcut”! Deși pe 2 noiembrie 2016 nu am văzut decât umbra Tătucului la Indagra!